A doua experienta la bass

22 05 2014

Si din nou am ajuns in tara bassului, de data asta intr-o perioada a anului mai buna decat am fost anul trecut.

Indiana, Lafayette este zona in care ma invart cu batul in mana, un bat de travel ca sa il pot plimba pe avion, nu e asa de rau precum suna dar mi-as dori sa pot pescui cu bat dintr-o bucata .. acasa ma asteapta un bat de cast nou nout Rapture X-ray (multumiri sponsorului ) ce n-as da sa il am cu mine….

Am pescuit in special pe niste balastiere cu ape adanci dar si cu ceva peste din nefericire nu se prea comporta ca bassi obisnuiti din cauza transparentei exagerate a apei adancimii mari si numerosilor pescari care se perinda pe mal.

Am reusit sa prind ceva pesti din fericire am reusit sa prind doi de dimensiuni notabile un exemplar de aproximativ 3,5 kg si unul de aproximativ 2 kg, majoritatea pestilor care se prind fiind intre jumate de kg si 1 kg.
bass5

 

 

 

 

 

 

bass de ~2 kg

Bass2 Bass3

 

bass de ~3,5 kg

Am mai pescuit pe un mic lac particular cu mult catfish, unde un prieten a reusit sa prinda trei catfish la vobler minow… pe aici nu prea sa mai vazut catfish la minow… Eu am reusit sa prind doi bassi de cate doua kg

bass6 bass0 photo 1

 

 

 

 

 

 

 

Bass 2 kg

Majoritatea pestilor am reusit sa ii prind cu minow-uri suspending de la diferiti producatori. Tehnica folosita a fost  jerking cu pauze intre jerk-uri .

Am reusit sa ajung la o alta locatie foarte frumoasa la granita dintre Indiana si Ilinois, Willow Slough. Zici ca esti in delta doar ca lipsesc plasele si motoarele termice … in rest pescari multi si am gasit si o echipa de sacosari care desi legea zicea sa nu pastrezi mai mult de doi bassi de peste 18 inch baietii bagau totul la sacosa…

A fost o experienta total diferita de felul si locurile in care pescuisem pana atunci, apa mica limpede si foarte multa vegetatie, am reusitsa prind cu colegul de barca in special la gume tip grub sa worm montate pe carlige offset pescuid in vedetatie. Foarte misto experienta desi ma cam enerva ca trebe sa tii guma cat mai mult pe loc si sa o joci.

10371721 10352748 10336673 10311774 10268615 1557712

 

Naluca castigatoare pt mine a fost un grub de 7″ gasit pe jos 🙂 .. saraca guma si-a dat ultima suflare cu bassii de la Willow Slough.

Sper ca am sa mai reusesc sa ajung odata in aceasta locatie superba inainte sa ma intorc pe batranul continent la stiucile si salaii nostrii…cati or mai fi.

 

Fire intinse la toti si sa speram ca bassii vor patrunde cat mai curand si in apele noastre.

                                                                                                           Kriss, BST

 

 

 

 

 

Advertisements




Etapa II-a CNS, Cupa WFT Manjesti 2010

25 05 2010

Iata-ne ajunsi la mijloc de campionat, nici bine n-am clipit si s-a dus deja jumate. Marea surpiza a acestui campionat pana acum, s-a dovedit a fi chiar etapa de la Manjesti. Pana si cei mai optimisti oameni ziceau ca nu o sa se adune mai mult de 60 de concurenti la startul din mansa, in asta a contat surpriza. S-au stans la start nu mai putin de 73 de pescari din toate colturile tarii. Trebuiau sa fie mai multi daca ne uitam pe lista de inscrisi, dar din pacate pe unii dintre ei i-a lovit ghinionul chiar cand le era lumea mai draga, iar altii s-au retras din motive personale despre care nu cunosc nici un aspect. Ce stiu insa sigur, si merita apreciat, este ca in ciuda accidentului rutier de care a avut parte in drumul spre Manjesti concurentul de la TG.Mures, Dan David  s-a incapatanat totusi sa vina la etapa, a transferat bagajul din masina colegului cu care venea in masina domnului Pop Vasile (care si el merita toata lauda pt gestul facut) si a venit la etapa concurand ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, ba mai mult clasandu-se pe locul 4 in clasamentul etapei. Jos palaria !

Vineri 21 Mai am ajuns la Manjesti aceiasi 6 membrii BST care am fost prezenti si la prima etapa. Dupa un drum lung, ne-am instalat repede tabara deoarece prognozele meteo prevesteau ploi pe toata perioada concursului, si ne-am pus pe bere in asteptarea sedintei tehnice care era programata pentru ora 19:30.  Si ce merge cel mai bine cu berea? Evident un gratar 🙂 mai ales ca sedinta a fost putin amanata, a fost ce-a mai buna optiune.

Intre timp, am mai pus la cale “strategia” de club. Strategia era, nu avem nici o strategie :)) Sigur facusem o sedinta inainte de plecare in care eu si Adi am informat baietii la modul general. Noi fusesem inainte cu o luna la Cupa Moldovei tot pe Manjesti, dar acolo am pescuit 90% numai dupa stiuca, iar conditile erau cu totul altele. Asa ca mare lucru nu le-am putut zice, nu stiam nici macar grupele sau marimea sectoarelor… Asa ca in timp ce carnea sfaraia pe gratar, am putut sa mai schimbam cate o parere despre cum ar trebuii abordati bibani. Pe la orele 21 incepe si sedinta tehnica in care am aflat ca grupele afisate cu 2 zile inainte de etapa, s-au schimbat chestie pt care eu am fost dezamagit si am mai aflat cum ca grupa A intra in prima mansa pe sectorul 1 si grupa B pe sectorul 2. Cam astea au fost chestile importante de la sedinta… ce sa zic… scurt si la obiect.

Sambata 22 Mai, cu alte cuvinte, prima mansa. Sau mai bine zis pregatiri pt prima mansa, ceasul suna la ora 6, iar mansa era programata pt ora 8. Ora mult prea tarzie in opinia mea. Barcile erau gata, ne bausem cafelele, mancasem dejunul, bifasem si nevoile fiziologice, ce mai eram ready for action. Dar degeaba, era abea 7. Grrrr. Timpul trece greu dar in cele din urma se face 7:30 si intram pe apa. Ceasul arata 8:00 si se aude si fluierul arbitrului. Eram impartiti asa Sergiu si Nea Mitica in grupa A, cea de pe sectorul 1, iar in grupa B eram eu, Cata, Adi si Cristi. Am zis ca la inceput sa mearga fiecare unde crede el si apoi vorbim si tregem concluzile in timpul mansei. Eu m-am dus sa caut bibanul in apa mica spre capatul sectorului, da cine dumnezeu credea ca e chiar atata iarba peacolo? Pana m-am anocrat eu prima oara era deja 8:30 si chiar si asa la prima ancorare mi-am dat seama ca e prea multa iarba in locul ala si nu aveam practic cum sa pescuiesc. M-am reancorat mai spre larg si am inceput sa pescuiesc la vobler printre plante. Dupa vreo cateva minute intep si prima stiuca, ce altceva… ma incapatanez si continui, mai prind 2 stiuci cat telefonul, ultima dintre ele plecand cu vobler cu tot chiar de langa barca. Schimb strategia, ma pun unde era iarba mai mare, dar unde era un ochi liber de apa cu o raza de maxim 1m. Leg repede o montura de drop-shot si tatonez ochiul ala cam 20 de min cu diferite naluci. Nimic. Nici urma de biban. Plec spre mijlocul sectorului in apa mai adanca, departe de iarba deasa. Ajung pe locul vizat, las anocra si cand sa lansez, concurentul de langa mine, se stie el cine 😛 scoate un biban. Waahh !! super tare! m-am pus pe cozonac. Dau ce dau, nici un tzac, concurentu cu pricina, mai scoate unul. Shit! Vreau si eu! Mai schimb ceva naluci si pana la urma o gasesc pe cea potrivita, un grub de 3cm de la relax alb pe un jig de 3gr. Primul tzac, super agresiv, ratez. Mai joc pe loc, iar tzac, iar ratez. Il aduc chiar langa barca iar tzac, de data asta intep si vad cum spre suprafata urca 2 bibani. Repede cu respectivu in juvelnic si jigu inapoi sub barca incercand sa il pacalesc si pe ce-l de-al doilea. Nu ridic jigul de pe fund si o rafala de vant e gata sa imi zboare sapca din cap. Mai stau pe locul respectiv cam 30 de min si nimic. Pana la finalul mansei caut bibanii pe inca vreo 6 locuri. In mal, la buza ierbii, in dale, pe mijloc in fata calugarului, nici urma de bibani. Doar stiuci si strapi. Fluierul de final de mansa imi trage linie si in drilurile mele s-au numarat 9 stiuci, 3 strapi si 1 biban. Trist ! Merg la masuratoare si aflu ca unii au prins 2,3 chiar si 4 bibani. Clar nu e mult, dar e mult mai mult decat aveam eu. Aflasem de la Cristi rezultatele colegilor si nici ei nu stateau prea bine.

Clasament dupa prima mansa

Grupa A

Serigu locul 19 cu 1 biban de 23cm

Nea Mitica locul 23 cu 1 biban de 17cm

Grupa B

Rares locul 16 cu 1 biban de 20cm

Cata locul 22-23 cu 1 biban de 16cm

Adi si Cristi locul 24-36 din pacate cu gherle amandoi 😐

Ajungem cu totii la mal, schimbam pareri si experiente, strangem lansetele, mancam ceva si ne bagam pe rand la nani, oboseala ne-a cam dat pe spate. Seara ne strangem la masa, si mai glumim la un pahar de bere cu colegii de la celelalte cluburi. Ne prinde ora 1 fara sa ne dam seama si ne bagam din nou la culcare, a doua zi trebuia sa fim fresh.

Duminica 23 Mai, mansa a fost programata pt ora 7 lucru care a bucurat pe toata lumea. Intram pe apa toti cu temele facute, cel putin teoretic. Odata cu fluierul de start, porneste si vantul ca un facut, dar intr-un fel a fost bine ca m-a ajutat sa ajung mai repede pe locul vizat. Am pescuit prima ora in dale, chiar in stanga calugarului de unde am prins si un biban destul de micut. Cand am vazut ca nu mai prindea nimeni nimic am hotarat sa plec spre Adi si spre Cristi , aflati chiar in celalalt capat al sectorului in apa mica. Ziceau ca au fiecare cate un biban asa ca mertia incercat. In drum spre ei nu ma opresc pe nici un loc, trec incet pe langa restul concurentilor si aflu ca aveau maxim 2 bibani. E ok, se poate face ceva inca. Il iau si pe Cata de pe drum si ajungem in cele din urma la locul vizat. La prima ancorare, m-am hotarat sa dau in mal printre ierburi cu voblere mici sinking scufundate prin ochiuri  sau trase mai catre suprafata. Nici vorba de atac. Nu pierd prea mult timpul si plec mai spre larg chiar in marginea ierbii dese, ma ancorez si incep sa lansez catre limita de sector. In primele 3 lanseuri am un atac si apoi repede inca unul pe care il si finalizez. E bun, am 2. Apare si Cata, dar se pozitioneaza un pic neregulametar asa ca prefera sa nu riste un avertisment sau sa strice locul si pleca mai spre dale. Dupa cateva zeci de minute de lipsa de activitate, decid sa ma mut mai spre coltul sectorului. Gasesc un loc interesant, un fel de ochi doar ca ceva mai mare si dreptunghiular ,pe scurt un culoar mai mare asa, care in unul din capete avea o insula mare de iarba. Ma ancorez ceva mai dificil, dar ma ancorez si incep sa pescuiesc. Reusesc sa prind nu mai putin de 5 bibani din acelasi loc toti la acelasi grub alb. Apare si Cristi in fata mea, pescuim cat pescuim la un moment dat el scoate o stiuca, apoi scot si eu una si deatunci pauza. N-a mai intrat nici un biban. Il intreb cat e ceasu, mai aveam 30 de min pana la sfarsitul mansei. Decidem sa ne mutam mai spre mijlocul sectorului, ne anocram si la scurt timp Cristi scoate si el un biban frumos cu ajutorul unui kopyto de 5cm tot alb. Fluierul de final de mansa prinde cu jigul in apa si pana sa il recuperez, un atac puternic ma trage de mana chiar langa barca, o stiuca ceva mai rasarita imi pune cireasa pe tort. Din cate stiuci am vazut eu pe Manjesti in astea 2 concursuri, asta a fost clar cea mai mare. Si Sergiu zicea ca a pacalit una in prima mansa, poate era tot asta ca imi e greu sa cred ca sunt 2 stiuci peste 45 cm in lac 😛

Ajungem la masuratoare, si aflam ca Radu Vlasiu are nu mai putin de 11 bibani, iar Sorin Tot care pescuise un pic mai sus de mine, are 9 bibani. Naspa de mine, dar BRAVO lor, asa multi bibani pe o apa asa dificila… respect ! Clasamentul pentru noi la fianlul mansei a doua zicea asa:

Grupa A

Nea Mitica locul 16-18 cu 1 biban de 20cm

Sergiu locul  21-35 cu o gherla la care nu ma asteptam sincer

Grupa B

Rares locul 3 cu 7 bibani insumand 140cm

Cristi locul 13-14 cu 1 biban de 25cm(la un cm de CMMC)si inca unul de 24cm

Adi locul 15 cu 2 bibani

Cata locul 26-36  cu o gherla despre care veteranii spun ca toti o datoram 😐

Ajungem la mal si incepem sa ne strangem catrafusele. Multe mai sunt doamne, cand ajungi parca mai e cum mai e, dar cand tre sa pleci parca nu mai termini. Si cum ne vedeam noi fiecare de strans, apare colegu Pikeman de la BSC si-mi zice: “pai ce-ai facut mah?” si eu asa speriat, “ce-am facut?!” , “pai ai iesit pe 10 la general” ….. “…… super tare :D” A fost cealalta surpriza a etapei de la Manjesti. Nu prea am dat atentie la discutia avuta cu Pikeman, era un rezultat partial amarui. Sigur, eram ok asa in mare, dar parca mai mult mi-ar fi placut sa termin pe un loc mai slab dar totusi tot in puncte impreuna cu inca 2-3 colegi de club. Dar nah, nu tot timpu se poate cum vreau eu. Tura asta gherlosfera ne-a cam dat tarcoale… Poate data viitoare.

Am strans tot, am baut o bere rece si a inceput premierea. Am aplaudat toti concurentii, mai ales pe cei invingatori. Am tras niste poze si fuga acasa ca e drumu lung pana la Brasov.  A fost o etapa frumoasa, lumea a fost foarte sociabila si nu au fost prea multe neajunsuri. Organizarea a fost si ea ok, tinand cont ca a fost primul concurs organizat de baietii de la WFT eu zic ca s-au descurcat binisor. Am invatat multe la etapa asta si abea astept sa punem in practica abordarea pt urmatoarea etapa. Ne vedem la Belis, cum zicea si dl. Stratonov, trecem de la iarba si apa mica la bolovani si apa mare.

Clasamentul final a aratat cam asa:

1 Radu Vlasiu – esox

2 Dan Banu – aquamania

3 Laurentiu Bratu – CPR

CMMC – Sorin Tot – aqua

………………………………………………………….

10 Rares Boeriu – bst

39 Dumitru Naicu – bst

46 Cristi Zaharia – bst

48 Adi Cenusa – bst

50 Sergiu Benghe – bst

59 Catalin Pintea – bst

De la Manjesti, BST va saluta si va lasa in amintire cateva poze care sa reflecte cum am vazut noi a doua etapa din CNS 2010.





Cupa Moldovei – Manjesti 2010

27 04 2010

Imi aduc aminte cu placere de zilele in care citeam forumurile de pescuit de pe meleagurile noastre si dadeam peste posturi referitoare la Cupa Moldovei. Toata lumea din poze parea foarte prietenoasa, atmosfera parea si ea placuta, concurentii erau pusi pe glume, parea practic o partida de pescuit intr-o gasca super mare. Pe masura ce fenomeul a luat amploare, apareau din ce in ce mai multi participanti care ii stiam foarte profi cand venea vorba de concursuri, dar care parca in aricolele ce descriau Cupa Moldovei erau si ei foarte relaxati si bine dispusi. De mult am zis ca e un concurs la care trebuie neaparat sa particip si eu odata si dupa amagirea traita anul trecut cand nu am putut participa, a urmat din nou o incertitudine care ma apasa pe creier. Dupa ceva calcule de buget/timp/posibilitati, am tras linie si am exclamat fericit: DA FRATE, MERG ! 😀 Parea o oportunitate foarte buna sa ma si acomodez cu lacul pentru ca la o luna distanta, batea la usa etapa a 2-a din TAVP. Una peste alta, timpul trece si vineri dimineata la 10, Adi a fost prezent la mine, am incarcat acareturile in masina si am plecat la drum. Din pacate doar noi doi am reusit sa mergem, restul neavand timp sau bani pentru depasare. Timpul trece greu pe drum, dar in 4 ore si ceva ajungem si noi la ferma domnului Victor Museteata, patronul acumularii Manjesti. Drumul care duce la ferma foarte bun, fara probleme, locul de campare super si el. Iarba taiata, loc drept de cort, foarte curat, acces la apa foarte usor fara namol sau mai stiu eu ce, toalete ecologice, iluminare prin toata ferma si punctul de atractie cel mai mare al camparii, berea la mijloc. Asemenea salcamului din romanul Morometii, a fost chintesenta fermei, noroc ca au fost indeajuns de multe butoaie, ca daca se terminau, taierea salcamului din romanul mai sus amintit era minciuna. Incet, dar sigur ne-am instalat cortul, barcile si ce mai trebuia, ne-am pus cate un pahar de bere si ne-am pus pe “citit”… si apoi am citit destul, de prin biblioteci din toata tara, ba nuvele de Bistrita, ba poezii moldovenesti si printre randuri mai luam o gura de bere. A venit apoi masa… pffoaii si ce masa. O tocanita la ceaun cum n-am mai mancat demult plus un gratar de pui au pus capat primei seri de la Cupa Moldovei.

Dimineata, iesim din cort un pic greu, cu capul plin de lectura si ne aflam gupele si sectoarele in care vom pescuii. Eram in grupe diferite, dar nu prea ne-a deranjat. Nu ne stabilisem nici o tactica sau ceva, vroiam ce vroiau si ceilalti, bibani. Vant, ploaie, vreme mohorata. Cam astea au fost conditile in care s-a dat startul in prima mansa. Echipati cu ultralighturi si gume mici pentru bibani, gonim cu viteza a 5-a la primul fluier fiecare unde a crezut de cuvinta. Majoritatea concurentilor au cautat malurile naturale, doar cativa printre care si eu am ajuns tocmai in capatul celalalt al sectorului pe maul cu calugarul. Inca de la prima ancorare am avut un tzac, si am zis ca vremea nu l-a afectat pe biban si ca o sa avem o zi faina. Abea dupa ce am scos primul peste mi-am dat seama ca nu-i a buna, era o marla de vreo 25 de cm. Insist pe tot malul respectiv in speranta ca o sa gasesc bibanii vreo 2 ore. Nici urma de dungati, toata lumea prindea numai stiuca si aia mica si nepunctabila. Mi-am zis ca nu mai are rost sa pierd timpul si ca macar cu stiuca sa punctez daca cu biban nu. Si m-am ancorat pe mijlocul apei si am inceput sa am atacuri la orice. Shaduri, gruburi, oscilante, rotative, marimi mari, mici nu conta, dadeau in ele din toate pozitile. Dar cand le scoteam din apa, constatam ca sunt sub dimensiune si le eliberam frumos sa plece la mamicile lor. Multa stiuca, extraodinar de multa, n-am crezut ca exista asa ceva, s-a prins in draci, dar din pacate foarte mica. Ma hotarasc sa pun ceva shad mai mare, dar constat ca nu le am la mine deoarece eu imi pusesem in trusa doar naluci mici pt biban. Si odata cu constatarea mea vine si fluierul de final de mansa. Am ramas SPUFF! Nu imi venea sa cred ca a trecut timplu asa de repede, ridic ancora si plec spre mal suparat, intrasem pe taramul Strato-Gherlei. Ouch! Din cate prinsesem nici macar una nu a fost punctabila. Pana sa ajung la mal, intrebam colegii de suferinta: “tu cate ai?” raspunurile erau 2 marle, 3 marle. Nimic wow, auzisem de Coco si ale lui 9 bucati si am zis, e clar, a luat mansa. Si ajung la mal, lume multa, televiziune, agitatie, etc. Merg si eu ca oaia spre turma, ajung la locul de masuratoare si toata lumea era cu gura cascata, ochii mari, nedumeriti. De la concurenti, la arbitrii si inclusiv la dl. Victor, priviri de uimire. Pe jgheab, un salau de vreo 50 cm. Instantaneu mi-a picat fata, ma uit in juvelnicul din care se scoteau pestii si vad acolo inca vreo 5 salai de toate marimile, cel mai mare 63cm, pe langa salai vreo 2 bibani si 3 stiuci. Fericitul posesor al acestora era Sorin Lazea de la Abrevis, care cu simturile lui fine, a reusit sa gaseasca un perete scufundat pe tot lacul ala lipsit de orice structuri. Un singur cuvant se citea pe fetele tuturor, Stupoare ! Dupa cateva inghitituri in sec, m-am retras catre masina, am adoptat pozitia “ghiocelul” si cu capul plecat am reflectat un pic la shadurile mari uitate acasa. Nu ma puteam gandii la altceva decat la salaii din juvelnicul lui Sorin. Adi nu era asa afectat ca mine, el totusi punctand la el in sector cu doi bibani frumosi 20 si 25cm ocupand astfel locul 6 pe mansa. Timpul pana la a doua mansa trece greu si eu tot numai salau aveam in cap. Am zis ca neaparat trebuie prind si eu unu. Imi calc pe inima si ii cer lu Adi niste kopyte de 5cm si lui Sorin, fratele nostru de la Bucovina, niste jiguri de 7g. A doua mansa urma sa fie la liber pt toata lumea pe toata suprafata lacului, eu stiam unde vreau sa pescuiesc. Clar caut structura aia pana dau de ea cu riscul de a avea inca o gherla. Intram pe apa si pornim in mansa. Catre malul cu structura in cauza plec doar eu, sarbatoritul zilei Vali Stratonov si starul mansei 1 Sorin Lazea. Acesta din urma se opreste insa undeva pe mijlocul lacului si incepe sa pescuiasca. Am ramas un pic mirati si eu si Vali si ne-am continuat drumul catre malul respectiv in speranta ca o sa gasim structura renumita cu ajutorul sonarelor noastre mai putin performante. Aiurea, pe sonar nu iti puteai da seama de diferenta intre ceva structura si iarba de pe fund, care va asigur ca o sa ne dea batai de cap si in etapa din TAVP. Vali se ancoreaza primul, eu mai caut incet ceva cu ochii in sonar, ceva, nu stiam ce, care sa fie mai accentuat decat iarba. Ma anorez si eu intr-un final si pana sa apuc sa lansez, ii aud frana lui Vali cum caraie. Ma uit la el, tragea puternic de-o agatarura si zice : e clar, direct pe ea m-am pus. Vazand acestea, am ridicat ancora si m-am repozitionat in linie cu Vali si am inceput sa pescuiesc. Dupa vreo 10 minute de pieptanat atent structura, ma loveste hotarat! E salau! Dril scurt, tzusti pe agrafa si iar la pieptanat. Si asa am pieptanat inca vreo 2 ore din toate pozitile si nimic, Sorin curatase locul de salai. Cum cu un peste nu stateam chiar bine, decid ca ultimele 2 ore sa le pescuiec la stiuca in speranta ca v-a intra si ceva punctabil. Asa a si fost, bine-am facut ca am plecat. Am prins din nou o gramada de marle din care si 2 punctabile. Final de mansa. Dupa masuratoare rezultatul a fost chiar ok, locul 4 pe mansa cu un salau de 52cm, stiuca 39 si 45cm. Apare Adi, trist asa. Zic: “ce-ai facut?” – “am facut ce-ai facut si tu mansa trecuta, gherla partiala” , adica multe stiuci nici una punctabila 😐 Nasol, am gustat si eu din ea si nu-i buna deloc.

Seara de dupa mansa 2 a fost iarasi una faina, atmosfera placuta, povesti, etc. Super! Doar ca si eu si Adi ne-am simtit foarte obositi si n-am putut ramane pana la terminarea sticlelor, pardon cartilor, aduse de presedintele sarbatorit. A venit parca prea repede dimineata de duminica, dar cand a sunat ceasul am fost in picioare. O cafea, o biscuite si fuga la barca. Pentru a 3-a mansa aveam in plan sa merg iarasi la structura cu salai, sa vad poate in orele diminetii mai reusesc sa pacalesc vreunu. Am plecat in mansa, singur de data asta spre locul cu pricina. Stiam exact unde e structura si cum sa o abordez. Am zis ca stau tot asa, 2 ore , daca nimic nimic, fuga pe mijolc la stiuci. Ma ancorez, dau de doua ori si vad cum tresare firul si odata cu el si inima mea greu incercata 😀 Intep scurt, vine spre mine usor, mda… marla.. si nepunctabila pe deasupra. Mai insist ce mai insist, fac vreo 7 ancorari, dau in toate felurile, nimic. Nici urma de salau. Trec cele 2 ore alocate structruii, asa ca ma tin de plan si o tai spre locurile deja mult batute cu stiuci. Ajuns acolo, colegii de grupa imi zic ca nu-i ca ieri, mananca dar, mai greu. Incerc si eu si constat acelasi lucru, nu ataca nici cum. Mai schimb locul de cateva ori, ochii pe ceas in permanenta, mai aveam vreo ora si se termina. Imi ataca in cele din urma, scot afara, ghici cine-i?? un biban, ratacit probabil, de 21cm. Tot e bine, macar am punctat, mai schimb locul si in ultimul sfert de ora incepe sa bata vantul ceva mai serios. Odata cu schimbarea vremii au inceput si marlele sa manance si ultimele 10 minute din mansa am zis ca fac infarct si cad din barca de nervi. Ataca in draci, ratam, rupea codita la twister, il tragea jos de pe jig, taia… intruna numa deastea pateam. in cele din urma reusesc sa bag in barca vreo 8 bucati din care 3 punctabile. Asta in 10 minute !!! Odata cu claxonul de final de mansa si implicit concurs, am bagat si eu la juvelnic a 3-a stiuca. Din pacate, masuratoare de pe apa n-a fost la fel cu aia de pe mal si din 3 stiuci, s-au facut 2 ultima dintre ele incapatanan-du-se sa se mai lungeasca cu 5mm. 😐 ocup astfel locul 7 in mansa. Se putea si mai bine… Adi, harnic din fire, reuseste sa prinda in total 39 de stiuci in mansa a 3-a din care punctabile 4, care i-au fost deajuns sa castige mansa la el in sector. Aplauzeeeeee ! 😀  Incepe ploaia deodata cu premierea, in clasamentul final Adi termina pe locul 12 si eu pe 18. Gherlele ne-au costat scump, poate prea scump 😦 Apaudam participantii, castigatorii, organizatorii si arbitrii, facem o poza si ne-apucam de strans, pe ploaie.

Locurile fruntase au fost ocupate de:

Cotovanu Adrian de la EST – locul I

Valsiu Radu de la ESC – locul II

Rizea Cristian de la VSC – locul III

Lazea Sorin de la Abrevis – CMMC

Cam asta a fost Cupa Moldovei de anul asta. Felicitari inca o data organizatorilor, ne-am simtit extraordinar, sigur o sa revenim. Felictari participantilor care au facut o atmosfera super si felicitari castigatorilor.

Ne vedem peste o luna, tot la Manjesti pentru etapa a 2-a din TAVP, speram noi cu mai multi bibani si cu mai putine stiuci.





Cupa Jaxon-WSB Sarulesti 2010

14 04 2010

Dupa multe zile de pregatiri cu turnat kile de jiguri, cumparat sute de softuri, veste de salvare, sfori de ancore, pus fire pe mulinete, cartografieri, zeci de ore petrecute in fata calculatorului pentru informatii cat mai exacte si harti cat mai detaliate, un antrenament obosit pe Bezid si cate si mai cate chitibusuri minore care acum le-am uitat, dar fara de care nu puteam concepe sa plec, iata ca a venit si vremea primei etape din campionatul national 2010. Ca sa il citez pe domnul presedinte LRS, “balul incepe cu sarulestiul si se v-a termina cu sarulestiul”. Am plecat la drum plini de nerabdare si entuziasm, dar siguri pe noi si increzatori in fortele proprii, poate prea siguri… Dea lungul iernii am stat si m-am holbat in tot felul de articole vechi, poze, discutii pe forumuri de toate felurile, orice putea sa imi ofere informatii despre ce inseamna acumularea sarulesti. Am ajuns sa cunosc balta aia atat de bine, dar de fapt eu nu am calcat niciodata pe malurile ei. Totul era pregatit in cel mai mic detaliu si nimic nu ramasese nediscutat, sau cel putin asa credeam eu cand am plecat spre concurs.

Sase cai! nu, aia e din alt film. Sase bravi osteni, inalti ca brazii prabusiti ne-am unit fortele pentru etapa asta. Vazusem grupele si sectoarele cu mult inainte de plecare, deci strategii de tot felul au fost puse pe masa si discutate in amanunt. Grupa A, cea care cuprindea si mai multe nume consacrate ale spinningului de competitie din romania, a cuprins si 4 membrii BST: Cristi, Sergiu, Cata si Nea’ Mitica. In grupa B am ramas un pic izolati eu (Rares) si Adi. Am ajuns intr-un final pe malul vestitului sarulesti dupa un drum foarte rau de la indicatorul spre sarulesti si pana pe malul lacului. Gropi multe si imense si un peisaj care te trimitea undeva prin anul 1907, iar de la drumul “asfaltat” pana la locul campare a fost o adevarata aventura.  Am ramas un pic surprinsi, intinderea de apa nu ni s-a parut asa mare cum ne-o inchipuiam noi. Cel putin sectorul 1 cel care gazduia si camparea era mult mai ingust decat credeam noi. Ne-am dezmeticit repede si ne-am apucat de instalat corturile, umflat barcile, pregatirea echipamentelor dupa care a urmat sedinta tehnica.

La sedinta tehnica, organiatorii au prezentat din nou grupele, sectoarele de concurs si balizarea acestora, punctele de start si nu in ultimul rand au fost trase la sorti sectoarele. Astfel, grupa A urma sa intre pe apa sambata dimineata pe sectorul 1, iar grupa B pe sectorul 2, urmand ca a doua zi sa se faca rocada. Apoi a luat cuvantul presedintele ligii, dl Vali Stratonov, care s-a aratat foarte incantat de nr mare de participanti, iar in cele din urma Sorin Buculei vicepresedintele CTDA a informat spoprtivii despre noile prevederi de regulament. Dupa care a urmat inmanarea legitimatilor de concurs valabile pe parcursul anului 2010 si apoi evident, BERE!!!

Noi ca niste baieti constinciosi, am lasat berea pentru seara si imediat dupa sedinta tehnica am plecat la pas pe malul apei sa vedem pe viu sectoarele pe care urma sa pescuim in zilele urmatoare, chestie pe care o recomand tuturor care vin la concursuri pe ape pe ca nu au mai pescuit inainte.

Prima zi de concurs a insemat, cel putin pentru mine si pentru Adi, si prima gresala. Am tras eu concluzia ca salaul ar trebuii localizat in apa de 2-2,5m pe platouri pazindu-si icrele. Astfel incat primele 2 ore din mansa le-am petrecut pescuind aiurea pe platouri de 2m fara nici un atac. Dupa care ne-am dat seama ca am facut o gresala imensa si ne-am mutat pe un prag care cadea din 4,5m in 3,5m loc unde am reusit sa capturez si primii doi salai din mansa. Dupa inca vreo ora jumate in care nu am mai avut atacuri, am decis sa cautam un prag similar cu acesta, asa ca am ridicat ancorele si ne-am petrecut inca o ora cautan un prag pe care nu l-am mai gasit. Asta a fost gresala nr 2. Pana la urma m-am despartit de Adi si m-am ancorat pe un loc arhipescuit, pe un platou aflat la o adancime de 4m cu tot felu de structruri and shit unde am reusit sa mai capturez inca un salau in ultima jumatate de ora din mansa. Dupa fluierul care anunta parca mult prea repede sfarsitul de mansa, Adi ma suna si din glasul lui inteleg ca avem si prima gherla din 2010. Sun repede colegii din sectorul 1 si aflu ca baietii stau relativ bine.  Cristi avea 4, Sergiu 2, Cata 2 plus inca cativa scapati si Nea Mitica 3. Nu era rau, dar nici bine, stiam ca o sa avem de muncit in mansa a doua. Clasamentul dupa prima mansa arta cam asa:

Grupa A

Cristi locul 11 cu 196cm

Nea Mitica locul 25 cu 148cm

Cata locul 28-29 cu 103cm

Sergiu locul 30 cu 101cm

Grupa B

Rares locul 18 cu 145cm

Adi locul 37 cu o gherla care l-a costat mult in clasamentul final

Dupa ce-am mancat si am discutat cam ce s-a intamplat in fiecare sector, sedinta de club. Era clar ca trebuie sa tragem tare in mansa a doua sa putem indrepta situatia care nu era tocmai roz. Am comunicat foarte bine intre noi si ne-am dat unul altuia sfaturi utile care sa ne ajute a doua zi. Locuri, naluci, adancimi, prezentari, repere, absoltut orice detaliu vis-a-vis de sectoarele pescuite erau esentiale. Dupa intocmirea unor harti pentru fiecare sector, ne-am intors la berea bine meritata dupa mansa de 7 ore. N-am stat mult, atat cat sa ne simtim bine, iar apoi fuga in cort sa pregatim strategia si nalucile pt a doua zi. Adi, foarte afectat de gherla care s-a abatut asupra sa, ne-a luat-o inainte inca de la iesirea de pe apa, oboseala spunandu-si cuvantul.

Trebuie sa va marturisesc ca nici eu nu eram prea fresh cand m-am bagat la somn. Studiind harta facuta de colegii mei la adapostul cortului si in caldurica sacului de dormit, am adormit cu harta-n mana si cu lanterna aprinsa. 🙂

A doua zi de concurs incepe parca un pic prea repede, as mai fi dormit vreo 2 ore, dar nu e timp de vaicareli. Fuga la barca pentru pregatirile de intrare pe apa. Startul nu a intarziat sa apara si barcile au inceput sa demareze care mai de care spre locurile vizate. Eu cu Adi iar ne-am tzapit, unii mai iuti de motor ne-au ocupat locurile din golf pe care le vizasem si asa am pierdut din nou alte 2 ore pretioase dis de dimineata. Nervos ca nu am atacuri si ca cei care ne-o luasera inainte prindeau, fac gresala nr 4 sa ies din golf si sa ma indrept spre livada. Big mistake!! Odata iesit din golf vantul a inceput sa bata urat si tarziu am gasit un loc pe care sa ma ancorez. Partea si mai proasta e ca in livada am prins doar un biban si o platica respectabila. Fierbeam ! Atacuri nu aveam, bateria la motor era si ea pe duca deci spre ciobanie nu puteam sa ma aventurez, bateria de la telefon murise si ea de mult deci nu puteam sa il sun pe Adi sa vad care e situatia prin golf… ce mai, nasol rau ! Mai incerc cateva locuri prin livada si ma indrept din nou spre golf. Ma ancorez pe un loc relativ apropiat de zona fierbinte si incep din nou sa pescuiesc. Adi langa mine imi zice ca are 2 salai si deja incep sa imi fac sperante ca macar el sa spele rusinea din mansa a doua. Nu renunt, nu pierd timpul, insist pe loc si in cateva minute am si primul salau. Timp nu prea aveam asa ca am decis sa petrec restul de mansa, apox 2 ore, in acelasi loc. Mai trec 30 de minute si firul zbarnaie din nou, COASA! simteam ca cel de la capatul firului nu e chiar adolescent, il aduc la suprafata si stupoare…era Olaf !! sau cel putin semana izbitor cu vedeta. Ma vede si incepe sa o i-a la goana sub barca. Mulineta facea ca toti dracii, dar reusesc sa il scot de sub barca. Se intinde din nou pe toata latimea lui, ma aplec sa iau minciogul si vad cum jigul ii sare fulgerator din gura… AAAAAAA !!!!! Nu imi venea sa cred ce ghinion tampit pot sa am. Era un salau trecut de prima tinerete, avea undeva la 4 – 4,5kg, deci sigur un candidat pentru captura. Dupa o enumerare scurta a unor nume de sfinti, schimb jigul il armez cu acelasi grub si ma apuc de pescuit din nou. Intre timp Adi reuseste sa mai pacaleasca unul si nu dupa mult timp firul imi zbarnaie din nou. Nu era acelasi protagonist din pacate, era un verisor mai mic de-al lui dar oricum punctabil. Hop cu el pe agrafa si repede inapoi cu jigu-n apa ca nu mai aveam decat vreo 20 de min din mansa. Stateam rau de tot. Dupa vreo doua lansari intep din nou, si firul incepe sa iasa de pe tambur precum pensionarii spre hipermarket cand sunt reduceri la mezeluri. Inima pulseaza cu 200bpm, dar creierul trage semnale disperate care in cele din urma s-au dovedit a fi corecte. Nu era salau, era un ditamai crapu romanesc ratacit prin golf sau adus de vantul cald de dupa-amiaza. N-a mai durat mult si fluierul arbitrului parca mi-a cicatrizat timpanul. Gata, asta a fost! Dezamagit si nervos pe mine, plec spre masuratoare, gandindu-ma ca anul viitor o sa imi fac planul cu si mai mult timp inainte, o sa fac pe dracu in patru si o sa merg la antrenament inainte de concurs si sigur rezultatele nu o sa se lase asteptate.

La finalul mansei a doua rezultatele noastre aratau cam asa:

Grupa A

Sergiu locul 26 cu 106cm

Cristi locul 32 cu 92cm

Cata locul 38 cu 50cm

Nea Mitica locul 47-50 cu inca o gherla despre care am auzit ca toti o datoram 🙂

Grupa B

Adi locul 17-18 cu 136cm

Rares locul 24 cu 97cm

Odata ajunsi pe mal, suntem tacuti. Fiecare se gandeste cu ce a gresit, de ce s-a intamplat asa cum s-a intamplat si de ce pescuitul in competitie este asa de diferit fata de cel de placere. Strangem tabara si toate acareturile si plecam la drum inapoi spre casa cu un gust un pic amar, fara a mai consulta rezultatele finale. Lipsa de experienta competitionala s-a dovedit a fi dura cu noi. Suntem constienti ca pentru a promova, v-a trebuii sa ne facem temele mult mai constincios. Urmeaza Manjestiul cu bibanii lui renumiti. Speram ca acolo sa ne clasam undeva in partea superioara a clasamentului.

Tin sa remarc buna organizare a celor de la WSB, etapei nu i-a lipsit nimic si a avut toate condimentele pentru o comeptitie reusita. Felicitari castigatorilor care si-au aratat calitatile si experienta, cu sau fara ajutorul colegilor mai mari. Felicitari si participantilor care nu au creat probleme si care au creat in schimb o atmosfera prietenoasa.

Clasamentul final arata in cele din urme astfel:

Rares locul 39 cu 237cm

Cristi locul 41 cu 288cm

Sergiu locul 61 cu 207cm

Adi locul 64 cu 136cm

Cata locul 72 cu 153cm

Nea Mitica locul 79 cu 141cm

In final va las cu ceva poze de la cum am vazut noi prima etapa a campionatului national TAVP.