Şalăi la Drumul Mic

25 11 2010

Salutare la toata lumea ! Incep prin a-mi cere scuze (inca o data) pentru lipsa de activitate din ultimul timp. A fost o perioada cam aglomerata pt noi, perioada in care am cautat cu disperare pesti. Din pacate, toamna asta nu a fost prea bogata in capturi datorita probabil vremii neobijnuit de calde.

Mai jos puteti citii ultima “isprava” a lu Catalin. Tin sa mentionez ca atat pozele cat si textul ii apartin in intregime lui, ca dealtfel si meritele 🙂

Iata cum a relatat “campionul” nostru de Bezid experienta de weekendul trecut:

Şalăi la Drumul Mic

Ca de sfârşit de an, noi, cei din Braşov, Tg. Mureş şi Cluj, organizăm o specială partidă de pescuit, care să demonstreze adevăratele noastre calităţi în spinning-ul la şalău.

Faţă de anul trecut, când partida a avut loc la Săcălaia, la ştiucă în luna decembrie cu mai mulţi participanţi, anul acesta, am ales ca locaţie deosebitul lac de acumulare, Bezid. Deosebit atât prin aşezarea geografică, vestul Munţilor Gurghiului, la 2 km de Sângeorgiu de Pădure cât şi prin structura sa, cu adâncimi mari, praguri, un sat scufundat.

 

Deci, sâmbătă dimineaţa ne-am întâlnit toţi cei cinci: Vali din Cluj, Adi din Tg. Mureş şi noi, cei trei împătimiţi ai spinning-ului din Braşov: Marius, Rareş şi eu.

Ajunşi la locul acţiunii, înarmaţi cu o înaltă doză de optimism, ne-am echipat rapid cu tot arsenalul de lansete, năluci, bărci şi sonare şi am intrat nerăbdători pe apă.

Echipele s-au stabilit din primul moment: Vali şi Adi, Marius cu Rareş, iar eu singur în barcă, mulţumit, în sinea mea, de situaţie.

În căutare unui loc cât mai bun, fiecare echipă s-a poziţionat după bunul plac, ţinând cont şi de experienţele anterioare avute pe acest lac.

Am plecat spre malul opus debarcaderului, în apropierea ,,călugărului,, unde am început să pescuiesc de la apă cu adâncimea de 15m, urcând spre 10m, un prag lin.

La 50m depărtare, pe aceeaşi linie pescuiau Vali cu Adi, care timp de o jumătate de oră nu au avut nici un atac.

Nici eu nu am reuşit să fac mare lucru, în acea zonă neavând nici o trăsătură.

La un moment dat, cei doi pleacă urcând spre coada barajului dispărând în ceaţa densă.

Ştiind că cei doi, familiarizaţi cu locul au cunoştinţă de anumite zone care ţin şalău, am ridicat ancora şi i-am urmărit.

Ajuns la faţa locului, Vali îmi face semn să încetinesc, deoarece ei începuseră să pescuiască. Acest loc era situat deasupra vechiului drum care pe vremuri traversa zona, înainte de formarea barajului.

Am început să scanez locul, utilizând sonarul Humminbird 898c SI Combo care în orice situaţie mi-a indicat fidel structurile complexe.

Am scanat tot drumul pe ambele părţi şi pe lungimea lui.

M-am poziţionat la 10m de drum lansând perpendicular la o adâncime de 8,5m, urcând cu jigul pe drum în 6m şi coborând spre mine la 7m. Am încercat cu twistere mari de 10cm şi nu am avut nici o trăsătură. Am schimbat cu un twister de 7,5cm Relax Aqua culoare chartreuse cu negru pe spate.

După cinci lansări am avut primul atac pe cădere în 8m şi am înţepat reuşind să aduc la barcă primul şalău de 45cm.

Eram foarte entuziasmat, având motive de bucurie, deoarece era primul meu şalău pe acest lac unde peştele este foarte mofturos.

Am privit spre cei doi cum se deplasează spre partea opusă a drumului scufundat în 8m pescuind invers.

După câteva încercări, Vali, cu un twister Kopyto Relax Ripper de 6,5cm charteuse glitter înţeapă un şalău frumos.

Am luat decizia de a schimba locul şi m-am deplasat la 100m distanţă de locul îniţial, dar tot în apropierea drumului de unde am început să lansez pe diagonală peste drum.

Această hotărâre, mi-a schimbat decisiv partida de pescuit.

Lansez cu acelaşi twister cu un jig de 8,3g mulinând scurt şi ridicând vârful lansetei în acelaşi timp, cu pauze de 4-5 secunde.

Deodată, în timpul căderii simt o fină trăsătură, dar mi-a fost de ajuns să înţep şi să aduc la barcă al doilea şalău.

Cu aceeaşi lansetă, Daiwa Steez şi cu mulineta Daiwa Infinitty Q 2000 am reuşit să simt emoţiile drill-urilor a încă doi dungaţi.

La ultimii doi şalăi am folosit un twister Bass Assassin de culoare verde fluorescent.

Spre sfârşitul zilei au apărut şi ceilalţi doi prieteni Rareş şi Marius care au încercat zona, Rareş reuşind să scoată un şalău regulamentar.

Înserarea cuprinzându-ne încetul cu încetul, am fost nevoiţi să ne retragem spre cabană după o superbă zi, neobişnuită anotimpului rece.

Satisfacţia mea a fost supremă şi datorită faptului că am reuşit să-i surclasez pe partenerii mei cu toate că aceştia erau mult mai experimentaţi.

Rămân cu o frumoasă amintire şi cu promisiunea de a mă întoarce la primele semne ale primăverii pentru a-mi îmbogăţii experienţa în pescuitul la şalău.

Pintea Cătălin

 

 

 

Advertisements




Confruntarea salailor – Valea Argovei 2010 CNS Open

27 09 2010

Am ajuns si la asta, ultima etapa din campionat… a trecut repede anu competitional, poate prea repede. Un lucru era cert, vroiam sa facem o figura buna si sa incheiem anul bine. Miza aveam din belsug si eu si Cata trageam catre promovarea in master, iar restul baietilor aveau vise cu premile din cadrul acestei etape… un steez deala ii bun la casa omului 🙂 Cu 5 saptamani inainte de data concuruslui am fost la antrenament. Era pt prima oara cand am vazut valea. am stat 2 zile la antrenament, 2 zile in care ne-am distrat maxim.( MAXIM AM ZIS !! ) am stat pe fiecare sector cate o zi, in ambele am prins, nu bine , Foarte Bine ! Personal am prins intre 80 si 90 de bucati pe sectorul 1, cei mai multi pe platou si cam 50 pe sectorul 2. Adunati la un loc, pestii de la toti care am fost, cred ca am facut vreo cateva sute faine de salau:D majoritatea in juru lu 40cm, dar au mai fost si ceva exceptii…

A urmat apoi inca un antrenament, de data asta in numar mai restrans, eu si Cata am fost singurii disponibili pt iesirea asta. chiar in weekendul dinaintea concursului am zis sa mai iesim o zi sa vedem care-i pulsu. tot auzisem ca nu se prinde mai nimic si am zis sa vedem sa mergem sa vedem cu ochii nostrii. am fost. mai bine stateam acasa… zvonurile auzite s-au adeverit, am prins 2 salai punctabili toata ziua eu, iar cata unul sub masura. toate astea pe un vant de neinchipuit, abea stateam in ancora, iar apa intra in barca aproape la fiecare val.

A venit ziua plecarii catre concurs, tot in numar de 6. aceiasi ca de fiecare data. Am ajuns acolo printre primii, asa ca am decis sa dam o mana de ajutor baietilor de la Drill sa aranjeze efectele prin zona de campare, apoi a urmat rutina cu barcile si corturile si bineinteles un gratar stropit cu bere in asteptarea sedintei tehnice.A urmat apoi sedinta tehnica, unde toata lumea a aflat ce era de aflat sau ce nu aflase inca, si apoi iar bere 🙂 da nu multa, asa cat sa simtim ca suntem la un concurs. Am facut si o mica sesiune de strategie, astfel incat sa ne impartim pe toate zonele clasice productive ale lacului. Grupele ne-au impartit un pic inegal. Cata, Cristi, Nea Mitica si moi in prima grupa care urma sa intre in prima zi pe sectorul 1 si Adi cu Sergiu in grupa B evident pe sectorul 2.

A inceput prima mansa, eu ca de fiecare data pornesc ultimul de la punctul de start, si cand sa ajung pe zona vizata, mai exact pe platoul de la plopi, observ ca majoritatea concurentilor se plaseaza pe partea dreapta a platoului, chestie care m-a surprins placut deoarece stim din antrenamente ca zona dinspre larg a platoului era un pic mai productiva. m-am asezat langa Cristi care deja incepuse sa pescuiasca si langa Ovidiu (peapa.ro) care pana m-am ancorat a si scos un punctabil. La scurt timp scoate si Cristi unu de langa mine. Am shimbat ceva giugele si rezulatele au inceput sa se vada prin nr de atacuri, aveam tzac aproape la fiecare lanseu. prind o serie buna de vreo 12 bucati din care retin 9 pe sir. intre timp ii chem si pe Cata si pe Nea Mitica sa vina pe prajitura. Plec apoi la masurat. Momentul adevarului, de 3 eram sigur sigur ca au peste 40, restu … sceptic. Punctez pana la urma cu 5 bucati restul de 4 toti 39 :(( Ghinion. Plec inapoi pe platou un pic dezamagit, dar timp mai era berechet. era abea ora 11 poate nici atat.ajung langa Cristi si aflu ca si el e sigur tot de 5 buc. BUUUN!

Cata din pacate nu luase deacat unu si nici de ala nu era sigur. Ma pun pe un alt loc, am 2 tzacuri da nimic concludent. Observ ca la mai toata lumea se cam taiase, atacurile erau din ce in ce mai rare. Ma mut si mai spre larg si schimb iar o serie de giugele pana dau de cea care aveam nevoie. Si a inceput iar balul, de data asta s-a dezlantulit jihadu frate… timp de vreo ora luam din toate pozitile. Am pus pe sir 11 bucati de care eram aproape sigur. Mai aveam o ora pana la final asa ca dau fuga la masurat in momentul in care am realizat ca nu mai vrea la apropape nimic si tot ce intra, intra rar si mic de tot. Bucuria mi s-a sters repede de pe fata cand a inceput arbitrul sa imi masoare, 39; 39,5; 39,8; 39,9; 39,8 iar!!! AAAAAA !!!!

mi se rupea inima cand vedeam ca ii arunca inapoi in apa si zicea ” N-are..” pana la urma punctez tot cu 5 la a doua masuratoare inatermediara si aveam 10 buc in total ceea ce nu era rau, pe langa mine nu prinsese nimeni 10 puncabili din ce stiam eu, mai avea si o ora la dispozitie deci eram in carti. Plec iarasi pe platou, atacurile nu prea mai veneau. mai prind vreo 3 in juru lu 30cm, dar printre ei s-a nimerit si unu pe la 43 asa. cu 5 min inainte de finalu mansei eram aproape sigur ca o si castig, si suna telefonul. a fost ce-a mai urata veste care am primit-o intr-un concurs. Era Nea Mitica, care deja plecase spre mal. “ma sefule, cati ai ?” zice nea mitica. 11 ! pai vezi ca sunt niste baieti aici la punctu de masurare de la drum care au 15, 18, 12. vezi cum faci sa mai prinzi. Pai cum nea mitica? unde i-au prins? Pe drum!”         Am ramas perplex, mai ales ca stiam ca drumu e inchis la pescuit. Se aude fluierul de final si decid sa masor ultimul salau la punctul de masurare de la drum. odata ajuns acolo constat cu stupoare ca sunt concurenti care au prins mai bine ca mine, pescuind pe drum. Nervi ! pffooai si ce nervi! Masor, plec la campare si incep sa schimb opinii cu restul concurentilor. Mai toti ziceau ca nu e corect si ca nu e frumos si etic si moral, dar pana la urma m-am decis sa iau masuri si sa depun contestatie, m-am bucurat cand am aflat ca nu sunt singuru. pe langa mine si Renel s-a decis sa faca contestatie. Le-am facut, le-am predat oficialitatilor, s-a intrunit CTDA. S-a discutat si apoi s-a votat. am pierdut decizia de anulare a rezultatelor celor care au pescuit pe drum cu 4-2. Practic eu nu aveam nimic cu oamenii si nici nu puteam sa ii acuz ca au comis o ilegalitate, ei au vazut balizele si au pescuit pe langa ele. balizajul a fost problema, in sensul ca nu s-a balizat drumul, s-a balizat o zona asa in apropiera lui. pacat! a fost singurul neajuns in concursul asta care in afara de faza asta, a fost la inaltime. drumul fiind cunoscut ca o zona extrem de productiva si de protocol, cred ca trebuia data ceva mai multa atentie acestui aspect. Intr-un final apar si rezultatele dupa prima mansa care ziceau asa:

Grupa A

Rares  locul 6 cu 11 salai

Cristi  locul 9 cu 7 salai

Cata locul 22-23 cu 2 salai

Nea Mitica locul 29 cu 1 salau

Grupa B

Sergiu locul 6 cu 8 salai

Adi locul 12 cu 6 salai

Per total nu stateam rau. dar urma o a doua mansa care ne rezerva muulte surprize. Incet incet soarele a apus peste campare, berile au fasait pana tarziu in noapte, iar strategia de club nu prea ne-a mai dat batai de cap. am aflat unde s-a prins mai bine in fiecare sector, cum, cu ce… doar ca vantul se pornise destul de tare si asta era cam singura noastra grija.

Dimineata la 5 jumate suna ceasu, n-am stat prea mult la cafea si am dat fuga sa pregatim barcile. Startul de mansa a venit rapid, dar vantul nu se mai oprise si batea din ce in ce mai tare.  Toata lumea din grupa mea a dat goana catre platou, toti stiau ca acolo s-a prins cel mai bine in prima zi. Eu evident ca iar am ajuns ultimul, am prins loc, am pescuit cam 10 min timp in care n-a avut nimeni nici un atac, asa ca am decis sa plec repede deacolo caci vorba aia , socoteala deacasa nu-i ca aia din targ. pestele nu mai era acolo. asa ca am decis sa merg unde sigur nu o sa mearga nimeni, pe malul din fata camparii. La prima ancorare dupa cateva lansari spre mal, am avut atacul puternic de care aveam nevoie, era puncabil. Apoi pauza, am periat pragul ala in toate felurile si cu tot felu de gume, nimic. mai trece o ora buna pana sa am urmatorul atac, dar atat a ramas un atac nefinalizat, mi-a zburat guma de pe jig si nimic mai mult. Am decis sa il chem si pe Cristi in zona poate reusim sa mai prindem ceva. Asa a fost. Chinuit am reusit sa mai prind unu, din pacate nepunctabil, Cristi in schimb se plasase foarte bine si avea atacuri destul de des, unele finalizate altele nu. Am stat acolo amandoi si am dat in toate felurile, dar n-am mai prins nimic punctabil. Am decis sa ma mut pe praguri mai mari, am dat si in 7m de apa si nimic, nici un atac. In ultima ora de concurs am mai avut un nepunctabil pe apa mica si cam atat. si eu si Cristi am ramas cu cate unu. Vremea mohorata si vantul puternic, a facut ca pestii sa nu mai raspunda ca in prima zi, iar cei care totusi atacau softurile mici, dadeau foarte marait. Nici in celalat sector lucrurile nu au stat mai bine, s-a prins dar nu ca in prima zi. Mansa a trecut repede si fara incidente. Am tras la mal, am strans barcile si am plecat la premiere. In mansa a -2 a lucrurile au stat cam asa:

Grupa A

Rares locul 10 cu 1 salau

Cristi locul 13-15 cu 1 salau

Cata si Nea Mitica   gherla, ca si muuulti altii mai exact 16 din 31 de concurenti au dat gherla in grupa noastra.

Grupa B

din nou gherla 😐 nici Sergiu nici Adi nu au reusit sa prinda un salau puncabil, mici cat cuprinde dar nici unul peste 40.   17 concureti din 30 au cochetat cu gherla in sectorul 1 a doua zi.

Morala:  nici o zi nu seamana cu alta !

Clasamentul general pt etapa de la vale nu s-a afisat dupa aflarea rezultatelor din a 2-a mansa. Era prea sec, mai ales ca era ultima etapa din capionat si urmau sa se afle cei 20 de concurenti care au reusit promovarea in master, precum si campionul de la Open. Podiumul de la etapa a aratat cam asa:

Locul 1 Dan Banu CLUBUL SPORTIV AQUAMANIA

Locul 2 Radu Cristian CLUBUL SPORTIV SPINNING SQUAD CRAIOVA

Locul 3 Ion Predescu CLUBUL SPORTIV AL PESCARILOR DE RAPITORI

Locul 4 Bogdan Doncea CLUBUL DE PESCUIT SPORTIV DRILL

Locul 5 Vasile Popescu ESOX SPINNING CLUB

CMMC Mircea Pintea – 68 cm

La noi in ograda lucrurile au stat astfel:

Rares locul 11

Cristi locul 17

Sergiu locul 23

Adi locul 33

Cata locul 50-51

Nea Mitica locul 59

A fost un concurs frumos, care a avut detoate. Organizatorii au fost la inaltime, mai ales prin faprul ca au adunat foarte multi oameni de mass media, care au venit sa filmeze, pozeze si etc tot concursul, ceea ce demonstreaza ca SE POATE ! multe televiziuni inseamna mai multa reclama. Felicitari organizatorilor, participantilor si multumiri sponsorilor si multumim arbitrilor ca ne-au suportat 4 etape pe noi, astia de la open si inca 5 pe masteranzi.  A fost un an greu, primul an competitional BST, urmeaza multi altii speram noi… Ne-am dat seama ca avem lipsuri, ca nu pescuim atat de bine pe cat credeam si ca avem foarte multe de invatat, dar cu siguranta vrem sa facem mult mai multe in anul care urmeaza. Ne revizuim echipamentele si  strategiile, ne antrenam mai mult, pescuim mai mult si cu siguranta la anul vom face o figura mai frumoasa. Din pacate eu ma voi despartii de baietii mei la anul, dar nu va faceti griji, totul e pentru o cauza buna. Ma duc sa reprezint BST, cu brio sper eu, in campionatul de la master in care sper sa raman si peste un an si in care sper sa ma acompanieze si restul baietilor. O sa incerc sa merg cu ei la toate etapele si sa ii ajut cum pot eu mai bine astfel incat la anul sa reintregim echipa in master de data asta 😀 Vreau sa le multumesc baietilor mei care nu s-au dat batuti nici o clipa si au venit la fiecare etapa , incercand sa se autodepasasca de fiecare data. Ne-am inteles excelent pe tot parcursul anului si eu zic ca temelia a fost pusa pentru un parcurs competitional mai mult decat bun.

Aici aveti linkul cu clasamentul Campionatului National Open.

Va multumim ca v-ati interesat de soarta noastra pe parcursul CNS 2010 si va promitem ca o sa incercam sa venim cu cat mai multe posturi noi acum cand campionaltul a luat sfarsit. In saptamana asta apare si articolul dedicat cupei ligii 2010, asa ca reveniti curand.

Deocamdata astept pozele… si pana vin, merg un pic pe balta ca a inceput sa mance stiuca :)))





Etapa II-a CNS, Cupa WFT Manjesti 2010

25 05 2010

Iata-ne ajunsi la mijloc de campionat, nici bine n-am clipit si s-a dus deja jumate. Marea surpiza a acestui campionat pana acum, s-a dovedit a fi chiar etapa de la Manjesti. Pana si cei mai optimisti oameni ziceau ca nu o sa se adune mai mult de 60 de concurenti la startul din mansa, in asta a contat surpriza. S-au stans la start nu mai putin de 73 de pescari din toate colturile tarii. Trebuiau sa fie mai multi daca ne uitam pe lista de inscrisi, dar din pacate pe unii dintre ei i-a lovit ghinionul chiar cand le era lumea mai draga, iar altii s-au retras din motive personale despre care nu cunosc nici un aspect. Ce stiu insa sigur, si merita apreciat, este ca in ciuda accidentului rutier de care a avut parte in drumul spre Manjesti concurentul de la TG.Mures, Dan David  s-a incapatanat totusi sa vina la etapa, a transferat bagajul din masina colegului cu care venea in masina domnului Pop Vasile (care si el merita toata lauda pt gestul facut) si a venit la etapa concurand ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, ba mai mult clasandu-se pe locul 4 in clasamentul etapei. Jos palaria !

Vineri 21 Mai am ajuns la Manjesti aceiasi 6 membrii BST care am fost prezenti si la prima etapa. Dupa un drum lung, ne-am instalat repede tabara deoarece prognozele meteo prevesteau ploi pe toata perioada concursului, si ne-am pus pe bere in asteptarea sedintei tehnice care era programata pentru ora 19:30.  Si ce merge cel mai bine cu berea? Evident un gratar 🙂 mai ales ca sedinta a fost putin amanata, a fost ce-a mai buna optiune.

Intre timp, am mai pus la cale “strategia” de club. Strategia era, nu avem nici o strategie :)) Sigur facusem o sedinta inainte de plecare in care eu si Adi am informat baietii la modul general. Noi fusesem inainte cu o luna la Cupa Moldovei tot pe Manjesti, dar acolo am pescuit 90% numai dupa stiuca, iar conditile erau cu totul altele. Asa ca mare lucru nu le-am putut zice, nu stiam nici macar grupele sau marimea sectoarelor… Asa ca in timp ce carnea sfaraia pe gratar, am putut sa mai schimbam cate o parere despre cum ar trebuii abordati bibani. Pe la orele 21 incepe si sedinta tehnica in care am aflat ca grupele afisate cu 2 zile inainte de etapa, s-au schimbat chestie pt care eu am fost dezamagit si am mai aflat cum ca grupa A intra in prima mansa pe sectorul 1 si grupa B pe sectorul 2. Cam astea au fost chestile importante de la sedinta… ce sa zic… scurt si la obiect.

Sambata 22 Mai, cu alte cuvinte, prima mansa. Sau mai bine zis pregatiri pt prima mansa, ceasul suna la ora 6, iar mansa era programata pt ora 8. Ora mult prea tarzie in opinia mea. Barcile erau gata, ne bausem cafelele, mancasem dejunul, bifasem si nevoile fiziologice, ce mai eram ready for action. Dar degeaba, era abea 7. Grrrr. Timpul trece greu dar in cele din urma se face 7:30 si intram pe apa. Ceasul arata 8:00 si se aude si fluierul arbitrului. Eram impartiti asa Sergiu si Nea Mitica in grupa A, cea de pe sectorul 1, iar in grupa B eram eu, Cata, Adi si Cristi. Am zis ca la inceput sa mearga fiecare unde crede el si apoi vorbim si tregem concluzile in timpul mansei. Eu m-am dus sa caut bibanul in apa mica spre capatul sectorului, da cine dumnezeu credea ca e chiar atata iarba peacolo? Pana m-am anocrat eu prima oara era deja 8:30 si chiar si asa la prima ancorare mi-am dat seama ca e prea multa iarba in locul ala si nu aveam practic cum sa pescuiesc. M-am reancorat mai spre larg si am inceput sa pescuiesc la vobler printre plante. Dupa vreo cateva minute intep si prima stiuca, ce altceva… ma incapatanez si continui, mai prind 2 stiuci cat telefonul, ultima dintre ele plecand cu vobler cu tot chiar de langa barca. Schimb strategia, ma pun unde era iarba mai mare, dar unde era un ochi liber de apa cu o raza de maxim 1m. Leg repede o montura de drop-shot si tatonez ochiul ala cam 20 de min cu diferite naluci. Nimic. Nici urma de biban. Plec spre mijlocul sectorului in apa mai adanca, departe de iarba deasa. Ajung pe locul vizat, las anocra si cand sa lansez, concurentul de langa mine, se stie el cine 😛 scoate un biban. Waahh !! super tare! m-am pus pe cozonac. Dau ce dau, nici un tzac, concurentu cu pricina, mai scoate unul. Shit! Vreau si eu! Mai schimb ceva naluci si pana la urma o gasesc pe cea potrivita, un grub de 3cm de la relax alb pe un jig de 3gr. Primul tzac, super agresiv, ratez. Mai joc pe loc, iar tzac, iar ratez. Il aduc chiar langa barca iar tzac, de data asta intep si vad cum spre suprafata urca 2 bibani. Repede cu respectivu in juvelnic si jigu inapoi sub barca incercand sa il pacalesc si pe ce-l de-al doilea. Nu ridic jigul de pe fund si o rafala de vant e gata sa imi zboare sapca din cap. Mai stau pe locul respectiv cam 30 de min si nimic. Pana la finalul mansei caut bibanii pe inca vreo 6 locuri. In mal, la buza ierbii, in dale, pe mijloc in fata calugarului, nici urma de bibani. Doar stiuci si strapi. Fluierul de final de mansa imi trage linie si in drilurile mele s-au numarat 9 stiuci, 3 strapi si 1 biban. Trist ! Merg la masuratoare si aflu ca unii au prins 2,3 chiar si 4 bibani. Clar nu e mult, dar e mult mai mult decat aveam eu. Aflasem de la Cristi rezultatele colegilor si nici ei nu stateau prea bine.

Clasament dupa prima mansa

Grupa A

Serigu locul 19 cu 1 biban de 23cm

Nea Mitica locul 23 cu 1 biban de 17cm

Grupa B

Rares locul 16 cu 1 biban de 20cm

Cata locul 22-23 cu 1 biban de 16cm

Adi si Cristi locul 24-36 din pacate cu gherle amandoi 😐

Ajungem cu totii la mal, schimbam pareri si experiente, strangem lansetele, mancam ceva si ne bagam pe rand la nani, oboseala ne-a cam dat pe spate. Seara ne strangem la masa, si mai glumim la un pahar de bere cu colegii de la celelalte cluburi. Ne prinde ora 1 fara sa ne dam seama si ne bagam din nou la culcare, a doua zi trebuia sa fim fresh.

Duminica 23 Mai, mansa a fost programata pt ora 7 lucru care a bucurat pe toata lumea. Intram pe apa toti cu temele facute, cel putin teoretic. Odata cu fluierul de start, porneste si vantul ca un facut, dar intr-un fel a fost bine ca m-a ajutat sa ajung mai repede pe locul vizat. Am pescuit prima ora in dale, chiar in stanga calugarului de unde am prins si un biban destul de micut. Cand am vazut ca nu mai prindea nimeni nimic am hotarat sa plec spre Adi si spre Cristi , aflati chiar in celalalt capat al sectorului in apa mica. Ziceau ca au fiecare cate un biban asa ca mertia incercat. In drum spre ei nu ma opresc pe nici un loc, trec incet pe langa restul concurentilor si aflu ca aveau maxim 2 bibani. E ok, se poate face ceva inca. Il iau si pe Cata de pe drum si ajungem in cele din urma la locul vizat. La prima ancorare, m-am hotarat sa dau in mal printre ierburi cu voblere mici sinking scufundate prin ochiuri  sau trase mai catre suprafata. Nici vorba de atac. Nu pierd prea mult timpul si plec mai spre larg chiar in marginea ierbii dese, ma ancorez si incep sa lansez catre limita de sector. In primele 3 lanseuri am un atac si apoi repede inca unul pe care il si finalizez. E bun, am 2. Apare si Cata, dar se pozitioneaza un pic neregulametar asa ca prefera sa nu riste un avertisment sau sa strice locul si pleca mai spre dale. Dupa cateva zeci de minute de lipsa de activitate, decid sa ma mut mai spre coltul sectorului. Gasesc un loc interesant, un fel de ochi doar ca ceva mai mare si dreptunghiular ,pe scurt un culoar mai mare asa, care in unul din capete avea o insula mare de iarba. Ma ancorez ceva mai dificil, dar ma ancorez si incep sa pescuiesc. Reusesc sa prind nu mai putin de 5 bibani din acelasi loc toti la acelasi grub alb. Apare si Cristi in fata mea, pescuim cat pescuim la un moment dat el scoate o stiuca, apoi scot si eu una si deatunci pauza. N-a mai intrat nici un biban. Il intreb cat e ceasu, mai aveam 30 de min pana la sfarsitul mansei. Decidem sa ne mutam mai spre mijlocul sectorului, ne anocram si la scurt timp Cristi scoate si el un biban frumos cu ajutorul unui kopyto de 5cm tot alb. Fluierul de final de mansa prinde cu jigul in apa si pana sa il recuperez, un atac puternic ma trage de mana chiar langa barca, o stiuca ceva mai rasarita imi pune cireasa pe tort. Din cate stiuci am vazut eu pe Manjesti in astea 2 concursuri, asta a fost clar cea mai mare. Si Sergiu zicea ca a pacalit una in prima mansa, poate era tot asta ca imi e greu sa cred ca sunt 2 stiuci peste 45 cm in lac 😛

Ajungem la masuratoare, si aflam ca Radu Vlasiu are nu mai putin de 11 bibani, iar Sorin Tot care pescuise un pic mai sus de mine, are 9 bibani. Naspa de mine, dar BRAVO lor, asa multi bibani pe o apa asa dificila… respect ! Clasamentul pentru noi la fianlul mansei a doua zicea asa:

Grupa A

Nea Mitica locul 16-18 cu 1 biban de 20cm

Sergiu locul  21-35 cu o gherla la care nu ma asteptam sincer

Grupa B

Rares locul 3 cu 7 bibani insumand 140cm

Cristi locul 13-14 cu 1 biban de 25cm(la un cm de CMMC)si inca unul de 24cm

Adi locul 15 cu 2 bibani

Cata locul 26-36  cu o gherla despre care veteranii spun ca toti o datoram 😐

Ajungem la mal si incepem sa ne strangem catrafusele. Multe mai sunt doamne, cand ajungi parca mai e cum mai e, dar cand tre sa pleci parca nu mai termini. Si cum ne vedeam noi fiecare de strans, apare colegu Pikeman de la BSC si-mi zice: “pai ce-ai facut mah?” si eu asa speriat, “ce-am facut?!” , “pai ai iesit pe 10 la general” ….. “…… super tare :D” A fost cealalta surpriza a etapei de la Manjesti. Nu prea am dat atentie la discutia avuta cu Pikeman, era un rezultat partial amarui. Sigur, eram ok asa in mare, dar parca mai mult mi-ar fi placut sa termin pe un loc mai slab dar totusi tot in puncte impreuna cu inca 2-3 colegi de club. Dar nah, nu tot timpu se poate cum vreau eu. Tura asta gherlosfera ne-a cam dat tarcoale… Poate data viitoare.

Am strans tot, am baut o bere rece si a inceput premierea. Am aplaudat toti concurentii, mai ales pe cei invingatori. Am tras niste poze si fuga acasa ca e drumu lung pana la Brasov.  A fost o etapa frumoasa, lumea a fost foarte sociabila si nu au fost prea multe neajunsuri. Organizarea a fost si ea ok, tinand cont ca a fost primul concurs organizat de baietii de la WFT eu zic ca s-au descurcat binisor. Am invatat multe la etapa asta si abea astept sa punem in practica abordarea pt urmatoarea etapa. Ne vedem la Belis, cum zicea si dl. Stratonov, trecem de la iarba si apa mica la bolovani si apa mare.

Clasamentul final a aratat cam asa:

1 Radu Vlasiu – esox

2 Dan Banu – aquamania

3 Laurentiu Bratu – CPR

CMMC – Sorin Tot – aqua

………………………………………………………….

10 Rares Boeriu – bst

39 Dumitru Naicu – bst

46 Cristi Zaharia – bst

48 Adi Cenusa – bst

50 Sergiu Benghe – bst

59 Catalin Pintea – bst

De la Manjesti, BST va saluta si va lasa in amintire cateva poze care sa reflecte cum am vazut noi a doua etapa din CNS 2010.





Cupa Jaxon-WSB Sarulesti 2010

14 04 2010

Dupa multe zile de pregatiri cu turnat kile de jiguri, cumparat sute de softuri, veste de salvare, sfori de ancore, pus fire pe mulinete, cartografieri, zeci de ore petrecute in fata calculatorului pentru informatii cat mai exacte si harti cat mai detaliate, un antrenament obosit pe Bezid si cate si mai cate chitibusuri minore care acum le-am uitat, dar fara de care nu puteam concepe sa plec, iata ca a venit si vremea primei etape din campionatul national 2010. Ca sa il citez pe domnul presedinte LRS, “balul incepe cu sarulestiul si se v-a termina cu sarulestiul”. Am plecat la drum plini de nerabdare si entuziasm, dar siguri pe noi si increzatori in fortele proprii, poate prea siguri… Dea lungul iernii am stat si m-am holbat in tot felul de articole vechi, poze, discutii pe forumuri de toate felurile, orice putea sa imi ofere informatii despre ce inseamna acumularea sarulesti. Am ajuns sa cunosc balta aia atat de bine, dar de fapt eu nu am calcat niciodata pe malurile ei. Totul era pregatit in cel mai mic detaliu si nimic nu ramasese nediscutat, sau cel putin asa credeam eu cand am plecat spre concurs.

Sase cai! nu, aia e din alt film. Sase bravi osteni, inalti ca brazii prabusiti ne-am unit fortele pentru etapa asta. Vazusem grupele si sectoarele cu mult inainte de plecare, deci strategii de tot felul au fost puse pe masa si discutate in amanunt. Grupa A, cea care cuprindea si mai multe nume consacrate ale spinningului de competitie din romania, a cuprins si 4 membrii BST: Cristi, Sergiu, Cata si Nea’ Mitica. In grupa B am ramas un pic izolati eu (Rares) si Adi. Am ajuns intr-un final pe malul vestitului sarulesti dupa un drum foarte rau de la indicatorul spre sarulesti si pana pe malul lacului. Gropi multe si imense si un peisaj care te trimitea undeva prin anul 1907, iar de la drumul “asfaltat” pana la locul campare a fost o adevarata aventura.  Am ramas un pic surprinsi, intinderea de apa nu ni s-a parut asa mare cum ne-o inchipuiam noi. Cel putin sectorul 1 cel care gazduia si camparea era mult mai ingust decat credeam noi. Ne-am dezmeticit repede si ne-am apucat de instalat corturile, umflat barcile, pregatirea echipamentelor dupa care a urmat sedinta tehnica.

La sedinta tehnica, organiatorii au prezentat din nou grupele, sectoarele de concurs si balizarea acestora, punctele de start si nu in ultimul rand au fost trase la sorti sectoarele. Astfel, grupa A urma sa intre pe apa sambata dimineata pe sectorul 1, iar grupa B pe sectorul 2, urmand ca a doua zi sa se faca rocada. Apoi a luat cuvantul presedintele ligii, dl Vali Stratonov, care s-a aratat foarte incantat de nr mare de participanti, iar in cele din urma Sorin Buculei vicepresedintele CTDA a informat spoprtivii despre noile prevederi de regulament. Dupa care a urmat inmanarea legitimatilor de concurs valabile pe parcursul anului 2010 si apoi evident, BERE!!!

Noi ca niste baieti constinciosi, am lasat berea pentru seara si imediat dupa sedinta tehnica am plecat la pas pe malul apei sa vedem pe viu sectoarele pe care urma sa pescuim in zilele urmatoare, chestie pe care o recomand tuturor care vin la concursuri pe ape pe ca nu au mai pescuit inainte.

Prima zi de concurs a insemat, cel putin pentru mine si pentru Adi, si prima gresala. Am tras eu concluzia ca salaul ar trebuii localizat in apa de 2-2,5m pe platouri pazindu-si icrele. Astfel incat primele 2 ore din mansa le-am petrecut pescuind aiurea pe platouri de 2m fara nici un atac. Dupa care ne-am dat seama ca am facut o gresala imensa si ne-am mutat pe un prag care cadea din 4,5m in 3,5m loc unde am reusit sa capturez si primii doi salai din mansa. Dupa inca vreo ora jumate in care nu am mai avut atacuri, am decis sa cautam un prag similar cu acesta, asa ca am ridicat ancorele si ne-am petrecut inca o ora cautan un prag pe care nu l-am mai gasit. Asta a fost gresala nr 2. Pana la urma m-am despartit de Adi si m-am ancorat pe un loc arhipescuit, pe un platou aflat la o adancime de 4m cu tot felu de structruri and shit unde am reusit sa mai capturez inca un salau in ultima jumatate de ora din mansa. Dupa fluierul care anunta parca mult prea repede sfarsitul de mansa, Adi ma suna si din glasul lui inteleg ca avem si prima gherla din 2010. Sun repede colegii din sectorul 1 si aflu ca baietii stau relativ bine.  Cristi avea 4, Sergiu 2, Cata 2 plus inca cativa scapati si Nea Mitica 3. Nu era rau, dar nici bine, stiam ca o sa avem de muncit in mansa a doua. Clasamentul dupa prima mansa arta cam asa:

Grupa A

Cristi locul 11 cu 196cm

Nea Mitica locul 25 cu 148cm

Cata locul 28-29 cu 103cm

Sergiu locul 30 cu 101cm

Grupa B

Rares locul 18 cu 145cm

Adi locul 37 cu o gherla care l-a costat mult in clasamentul final

Dupa ce-am mancat si am discutat cam ce s-a intamplat in fiecare sector, sedinta de club. Era clar ca trebuie sa tragem tare in mansa a doua sa putem indrepta situatia care nu era tocmai roz. Am comunicat foarte bine intre noi si ne-am dat unul altuia sfaturi utile care sa ne ajute a doua zi. Locuri, naluci, adancimi, prezentari, repere, absoltut orice detaliu vis-a-vis de sectoarele pescuite erau esentiale. Dupa intocmirea unor harti pentru fiecare sector, ne-am intors la berea bine meritata dupa mansa de 7 ore. N-am stat mult, atat cat sa ne simtim bine, iar apoi fuga in cort sa pregatim strategia si nalucile pt a doua zi. Adi, foarte afectat de gherla care s-a abatut asupra sa, ne-a luat-o inainte inca de la iesirea de pe apa, oboseala spunandu-si cuvantul.

Trebuie sa va marturisesc ca nici eu nu eram prea fresh cand m-am bagat la somn. Studiind harta facuta de colegii mei la adapostul cortului si in caldurica sacului de dormit, am adormit cu harta-n mana si cu lanterna aprinsa. 🙂

A doua zi de concurs incepe parca un pic prea repede, as mai fi dormit vreo 2 ore, dar nu e timp de vaicareli. Fuga la barca pentru pregatirile de intrare pe apa. Startul nu a intarziat sa apara si barcile au inceput sa demareze care mai de care spre locurile vizate. Eu cu Adi iar ne-am tzapit, unii mai iuti de motor ne-au ocupat locurile din golf pe care le vizasem si asa am pierdut din nou alte 2 ore pretioase dis de dimineata. Nervos ca nu am atacuri si ca cei care ne-o luasera inainte prindeau, fac gresala nr 4 sa ies din golf si sa ma indrept spre livada. Big mistake!! Odata iesit din golf vantul a inceput sa bata urat si tarziu am gasit un loc pe care sa ma ancorez. Partea si mai proasta e ca in livada am prins doar un biban si o platica respectabila. Fierbeam ! Atacuri nu aveam, bateria la motor era si ea pe duca deci spre ciobanie nu puteam sa ma aventurez, bateria de la telefon murise si ea de mult deci nu puteam sa il sun pe Adi sa vad care e situatia prin golf… ce mai, nasol rau ! Mai incerc cateva locuri prin livada si ma indrept din nou spre golf. Ma ancorez pe un loc relativ apropiat de zona fierbinte si incep din nou sa pescuiesc. Adi langa mine imi zice ca are 2 salai si deja incep sa imi fac sperante ca macar el sa spele rusinea din mansa a doua. Nu renunt, nu pierd timpul, insist pe loc si in cateva minute am si primul salau. Timp nu prea aveam asa ca am decis sa petrec restul de mansa, apox 2 ore, in acelasi loc. Mai trec 30 de minute si firul zbarnaie din nou, COASA! simteam ca cel de la capatul firului nu e chiar adolescent, il aduc la suprafata si stupoare…era Olaf !! sau cel putin semana izbitor cu vedeta. Ma vede si incepe sa o i-a la goana sub barca. Mulineta facea ca toti dracii, dar reusesc sa il scot de sub barca. Se intinde din nou pe toata latimea lui, ma aplec sa iau minciogul si vad cum jigul ii sare fulgerator din gura… AAAAAAA !!!!! Nu imi venea sa cred ce ghinion tampit pot sa am. Era un salau trecut de prima tinerete, avea undeva la 4 – 4,5kg, deci sigur un candidat pentru captura. Dupa o enumerare scurta a unor nume de sfinti, schimb jigul il armez cu acelasi grub si ma apuc de pescuit din nou. Intre timp Adi reuseste sa mai pacaleasca unul si nu dupa mult timp firul imi zbarnaie din nou. Nu era acelasi protagonist din pacate, era un verisor mai mic de-al lui dar oricum punctabil. Hop cu el pe agrafa si repede inapoi cu jigu-n apa ca nu mai aveam decat vreo 20 de min din mansa. Stateam rau de tot. Dupa vreo doua lansari intep din nou, si firul incepe sa iasa de pe tambur precum pensionarii spre hipermarket cand sunt reduceri la mezeluri. Inima pulseaza cu 200bpm, dar creierul trage semnale disperate care in cele din urma s-au dovedit a fi corecte. Nu era salau, era un ditamai crapu romanesc ratacit prin golf sau adus de vantul cald de dupa-amiaza. N-a mai durat mult si fluierul arbitrului parca mi-a cicatrizat timpanul. Gata, asta a fost! Dezamagit si nervos pe mine, plec spre masuratoare, gandindu-ma ca anul viitor o sa imi fac planul cu si mai mult timp inainte, o sa fac pe dracu in patru si o sa merg la antrenament inainte de concurs si sigur rezultatele nu o sa se lase asteptate.

La finalul mansei a doua rezultatele noastre aratau cam asa:

Grupa A

Sergiu locul 26 cu 106cm

Cristi locul 32 cu 92cm

Cata locul 38 cu 50cm

Nea Mitica locul 47-50 cu inca o gherla despre care am auzit ca toti o datoram 🙂

Grupa B

Adi locul 17-18 cu 136cm

Rares locul 24 cu 97cm

Odata ajunsi pe mal, suntem tacuti. Fiecare se gandeste cu ce a gresit, de ce s-a intamplat asa cum s-a intamplat si de ce pescuitul in competitie este asa de diferit fata de cel de placere. Strangem tabara si toate acareturile si plecam la drum inapoi spre casa cu un gust un pic amar, fara a mai consulta rezultatele finale. Lipsa de experienta competitionala s-a dovedit a fi dura cu noi. Suntem constienti ca pentru a promova, v-a trebuii sa ne facem temele mult mai constincios. Urmeaza Manjestiul cu bibanii lui renumiti. Speram ca acolo sa ne clasam undeva in partea superioara a clasamentului.

Tin sa remarc buna organizare a celor de la WSB, etapei nu i-a lipsit nimic si a avut toate condimentele pentru o comeptitie reusita. Felicitari castigatorilor care si-au aratat calitatile si experienta, cu sau fara ajutorul colegilor mai mari. Felicitari si participantilor care nu au creat probleme si care au creat in schimb o atmosfera prietenoasa.

Clasamentul final arata in cele din urme astfel:

Rares locul 39 cu 237cm

Cristi locul 41 cu 288cm

Sergiu locul 61 cu 207cm

Adi locul 64 cu 136cm

Cata locul 72 cu 153cm

Nea Mitica locul 79 cu 141cm

In final va las cu ceva poze de la cum am vazut noi prima etapa a campionatului national TAVP.





BST in priza !!!

12 04 2010

PART I

Dupa o perioada de o luna si ceva in care s-au intamplat muuult prea multe, ne-am trezit si noi cu cateva zile de timp liber. Ne cerem scuze celor care au asteptat posturile noastre, dar credeti-ma pe cuvant a fost o luna in care lumea pescuitului din Romania a zumzait precum un stup gigantic.

Ce-am facut noi in timpu asta:

Sambata 20 martie am plecat val vartej spre complexul doripesco, 10 membrii BST cu tinta comuna pt ziua respectiva, salau. Aveam informatii ca pe baltile din complexul doripesco s-ar afla ceva salau si ne-am hotarat sa mergem la fata locului si sa ne convingem singuri. Echipati cu tot ce trebe, barci, motoare electrice, sonare, lansete care mai decare mai performante, kilograme bune de jiguri si softuri de toate neamurile, ne-am pornit la drum. Odata ajunsi la fata locului ne-am umflat barcile si fuga pe apa caci timpul era scurt si scump.

Pana si vremea a tinut cu noi si chiar daca se anuntasera doar 5 grade Celsius si vant de 20km/h, noi eram setati sa mergem la pescuit. Era chiar un prilej bun sa ne antrenam pentru prima etapa a campionatului national AVP – liga open.

Am intrat pe apa in jur de ora 8:30 si conditile meteo de la doripesco erau mult peste asteptarile noastre. Nici urma de vant sau nori si temepratura in jur de 10 grade. Excelent pentru pescuit.

Optimisti din fire, am zis ca o sa fie o zi plina de driluri si n-am fost chiar departe de adevar… stiam noi ceva, da nu stiam tot 🙂 Inca din prima jumatate de ora de la intrarea pe apa am avut parte de actiune. Partea mai putin placuta a fost ca nu era vorba de specia urmarita.

Primul pe lista cu driluri lungi am fost chair eu (Rares), la capatul firului aflandu-se un chinez de vreo 5kg care mi-a dat de furca vreo 10-15 min bune.

Apoi a urmat Sergiu, tot cu un chinez ceva mai mititel, dar la fel de bataios, apoi Cristi evident tot cu aceeasi specie.

Ceva nu era bine, toate locurile care ni se pareau noua bune de salau, praguri, structuri, cioate,etc, toate tineau cate 1-2 crapi. Fiind inca primavara devreme, chiar foarte devreme, salaii nu erau inca dezmortiti asa ca nu s-au aratat prea interesati de twisterele noastre. Pe tot parcursul zilei, fiecare dintre noi a accidentat cate un crap chiar si in apa cu adancimile cele mai mari de pe acumularea doripesco. Din fericire, n-a fost o zi lipsida in totalitate de rapitori, astfel incat Florin a reusit dupa eforturi indelungate, sa aduca la barca o stiuca de aproximativ 3kg. Partea mai proasta e ca v-a trebuii sa ne credeti pe cuvant, deoarece exemplarul in cauza inghitise twisterul foarte adanc si a trebuit eliberata in cel mai scurt timp pentru a nu ii fi periclita viata. Pe scurt, poza n-avem :))

In concluzie a fost o zi frumoasa, dar apa era totusi prea rece pentru salaul inca inghetat care probabil isi conserva energia pt perioada de boiste si nu a fost dispus sa o risipeasca pentru a vana vreunul din softurile noastre. In anii trecuti, colegii mei au prins destui salai pe baltile de la doripesco, dar in niciunul dintre ani asa de devreme in primavara. Deci salai exista, doar ca trebuiesc cautati ceva mai tarziu in an. Vom revenii cu rezultate intr-un articol viitor din cadrul complexului doripesco.

Pataniile noastre de luna trecuta le puteti viziona in format video aici: http://www.antena2.tv/arhiva/mincinosii/2010-04-11

multumim echipei mincinosii pentru montarea si difuzarea imaginilor filmate de noi.

Nici un peste nu a fost sacrificat la filmarea acestui clip sau pe parcursul partidei de pescuit. Respect the fish – Catch & Release !

Rares, BST.





Imi trebe o lanseta noua ….

9 02 2010

Anul trecut in decembrie la ultima partida din 2009, lanseta de biban a lui Rares a suferit un accident fatal , iar bucata rupta s-a dus pe apa sambetei sau mai bine zis a Oltului.

In acest moment nefericit Rares mi-a zis ca vrea o lanseta noua, iar cum eu ii promisesem deja ca urmatoarea lanseta am sa i-o construiesc chiar eu, am hotarat impreuna sa ii construiesc ceva asemanator celui rupt. Din lanseta rupta a ramas doar cu cotorul si inelul de plecare (Fuji Alconite spre mirarea noastra), componente pe care am reusit sa le recuperez, mai exact foregrip-ul, mandrina, reargrip-ul si butcap-ul de pe sakura cea accidentata.

Talon Sakura Original

Procedeul de recuperare a mandrinei si a componentelor a fost prin fierbere in apa, iar ca scule am folosit un patent cu cioc lung si o surubelnita dreapta lunga si subtire.

Componentele recuperate montate pe blank-ul nou

Dupa o seara intreaga de discutii cu Rares pe net si-a ales un blank nou, inelele si ata de matisat.

Blank StCroix SC3S63MLXF, inele fuji alconite aliniate conform standardului fuji new concept si ata de matisat Guderbond, au fost componentele necesare pentru customizarea acestei lansete, si binenteles timp. M-am apucat de lucru.

Primul lucru am determinat sira blankului, prin metode specifice rodbuilderilor, rotirea blancului intre degete in timp ce varful sta proptit in pamant si cu o usoara curba tensionata sunt cele mai bune metode, dupa parerea mea, de a determina care este “spineul” blankului. Am montat apoi pe rand gripurile si mandrina incepand de la coada spre varf, deci primul a fost buttcapul, apoi reargripul, mandrina si in fine foregripul, dupa cum se observa si in poza. Am mai “asezonat” cu niste winding checkuri pentru un aspect placut si partea palmabila a lansetei a fost gata.

Urmatorul pas in constructia lansetei este montarea inelelor, se foloseste tabelul de asezare al inelelor dupa standardul new conceput de la fuji , unde gasesti distantele de montaj dintre inele si dimensiunea acestora in functie de lungimea si utilizarea batului. Intai se prind inelele pe blank cu o banda de lipit , eu folosesc banda de hartie care se foloseste la amenajari interioare, dupa care am pus o mulineta pe bat am tras fir prin inele si am testat curbura batului si unghiurile formate intre fir si inele, daca totul corespunde urmeaza matisarea atei pe inele . Eu nu am aparat pentru matisat inele, asa ca ma folosesc doar de maini si picioare . Pasul final este imbracarea matisajelor cu rasina epoxidica dupa care se lasa la uscat .Eu am folosit inel de plecare de 25mm si apoi am continuat cu 16mm, 10mm, 8mm, 6mm, 6mm si in fine top de 5.5mm. Pentru legarea acestora am folosit ata de matisat marimea A, de la Guderbond de culoare gri metal, culoare care in final s-a dovedit a fi o alegere foarte inspirata, dupa cum se poate vedea…

Asa arata forma finala dupa matisare si acoperire cu rasina epoxidica a matisajelor.

Din pacate intre timpa venit iarna, baltile au inghetat, lanseta e gata, dar Rares nu a putut sa o testeze inca spre dezamagirea lui.

Ca timp de executie daca nu ai si altele de facut intr-o saptamana e gata orice lanseta cu conditia sa nu iti lipseasca din componente. In schimb timpul petrecut studiind in fata calculatorului si exersand diferitele faze de productie a unei lansete a fost de vreo 2 luni si ceva.

Se pare ca iarna inca nu si-a spus ultimul cuvant, asa ca va sfatuiesc sa incercati si voi sa va produceti singuri acea lanseta pe care v-ati dorit-o intodeauna, insa nu a-ti reusit sa o gasiti la nici un producator…

spor la building…rodbuilding.

Kriss, BST