Echipamente RAPTURE noi pentru 2012 !!!

18 02 2012

In curand vor ajunge si la noi in tara noile echipamente de spinning Rapture ale producatorului Italian Trabucco .

http://www.rapturelures.com/catalogo/index.html

Pentru noul an producatorul Italian va veni cu cateva noi modele de lansete, mulinete, naluci si accesorii tot mai specializate pentru pescarii de spinning si casting. Pe langa deja bine cunoscutele lansete de spinning si casting din gama assassin si black  o sa regasim lansete noi cum ar fi Matthew’s  pt pescuitul salaului, atat de spinning cat si de casting  dar si Keison lansete specializate pt pescuitul stiucilor atat de pe mal cat si din barca.  Deasemenea gamele deja consacrate au fost imbogatite cu lansete noi . Dintre modelele deja existente pe piata noastra va putem recomanda lansetele utilizate de membrii Brasov Spinning Team atat in concursurile la care am luat parte anul acesta cat si cele utilizate in pescuitul de agrement.  Lansetele Assassin XS variantele ML de 6″ si 6,3″ deosebit de bune la pescuitul bibanului , drept marturie stau rezultatele de la etapa de biban de anul trecut de la Bicaz unde eu am ocupat locul 4 iar Adi locul 5 amandoi pescuind cu aceasta lanseta eu in varianta de 6.3″ iar Adi cu cea de 6″.

Assassin XS  ML 6.3"

Lansete de putere M cu lungimea de 6.6″ si 7″  ale aceleiasi game Assassin XS le recomandam pescuitului la salau pe balta din barca iar varianta mai lunga de  7.4″ atat in M cat si MH  pentru pescuitul de pe mal . Din gama Assassin va mai pot recomanda lanseta de casting Assassin XC in varianta de 6.6″ MH care o folosesc cu succes atat la pescuitul salaului cat si al stiucii.

Pentru pescuitul de agrement de pe mal pe ape curgatoare cum ar fi Oltul sau Muresul si Dunarea, va putem recumanda gama de lansete Black in diferite variante cum ar fi Power, Knight si de anul acesta va fi si varianta ROCK, aceste lansete fiind deosebit de bune in pescuitul pestilor rapitori de pe mal pe ape curgatoare . Rezultatele se pot vedea,  nenumaratii somni, salai, avati si stiuci prinsi de colegii mei in special pe Olt dar nu numai .

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.204171252958896.49313.172605179448837&type=3

Printre noutatile de anul acesta se regasesc si mulinete atat de spinning cat si de casting, am remarcat intre acestea o mulineta de spinning numita SX1 in doua variante de marile de 2000 si de 4000 care arata deosebit de bine si daca se va comporta cel putin ca deja consacratele mulinete din gama Wildish folosite in concursuri de noi vor avea un succes garantat.

Pe langa lansete si mulinete, Rapture a creat noi modele de naluci artificiale atat voblere cat si silicoane care vor asigura utilizatorilor lor partide de pescuit reusite.

Vom reveni cu mai multe informatii despre noile echipamente Rapture imediat ce vom intra in posesia lor. Daca aveti nevoie de mai multe informatii sau sfaturi  legate de aceste echipamente nu ezitati sa ne lasati un mesaj si cu siguranta eu sau unul din colegii mei va vor raspunde .

Fire intinse la toata lumea !!!!!

Advertisements




Şalăi la Drumul Mic

25 11 2010

Salutare la toata lumea ! Incep prin a-mi cere scuze (inca o data) pentru lipsa de activitate din ultimul timp. A fost o perioada cam aglomerata pt noi, perioada in care am cautat cu disperare pesti. Din pacate, toamna asta nu a fost prea bogata in capturi datorita probabil vremii neobijnuit de calde.

Mai jos puteti citii ultima “isprava” a lu Catalin. Tin sa mentionez ca atat pozele cat si textul ii apartin in intregime lui, ca dealtfel si meritele 🙂

Iata cum a relatat “campionul” nostru de Bezid experienta de weekendul trecut:

Şalăi la Drumul Mic

Ca de sfârşit de an, noi, cei din Braşov, Tg. Mureş şi Cluj, organizăm o specială partidă de pescuit, care să demonstreze adevăratele noastre calităţi în spinning-ul la şalău.

Faţă de anul trecut, când partida a avut loc la Săcălaia, la ştiucă în luna decembrie cu mai mulţi participanţi, anul acesta, am ales ca locaţie deosebitul lac de acumulare, Bezid. Deosebit atât prin aşezarea geografică, vestul Munţilor Gurghiului, la 2 km de Sângeorgiu de Pădure cât şi prin structura sa, cu adâncimi mari, praguri, un sat scufundat.

 

Deci, sâmbătă dimineaţa ne-am întâlnit toţi cei cinci: Vali din Cluj, Adi din Tg. Mureş şi noi, cei trei împătimiţi ai spinning-ului din Braşov: Marius, Rareş şi eu.

Ajunşi la locul acţiunii, înarmaţi cu o înaltă doză de optimism, ne-am echipat rapid cu tot arsenalul de lansete, năluci, bărci şi sonare şi am intrat nerăbdători pe apă.

Echipele s-au stabilit din primul moment: Vali şi Adi, Marius cu Rareş, iar eu singur în barcă, mulţumit, în sinea mea, de situaţie.

În căutare unui loc cât mai bun, fiecare echipă s-a poziţionat după bunul plac, ţinând cont şi de experienţele anterioare avute pe acest lac.

Am plecat spre malul opus debarcaderului, în apropierea ,,călugărului,, unde am început să pescuiesc de la apă cu adâncimea de 15m, urcând spre 10m, un prag lin.

La 50m depărtare, pe aceeaşi linie pescuiau Vali cu Adi, care timp de o jumătate de oră nu au avut nici un atac.

Nici eu nu am reuşit să fac mare lucru, în acea zonă neavând nici o trăsătură.

La un moment dat, cei doi pleacă urcând spre coada barajului dispărând în ceaţa densă.

Ştiind că cei doi, familiarizaţi cu locul au cunoştinţă de anumite zone care ţin şalău, am ridicat ancora şi i-am urmărit.

Ajuns la faţa locului, Vali îmi face semn să încetinesc, deoarece ei începuseră să pescuiască. Acest loc era situat deasupra vechiului drum care pe vremuri traversa zona, înainte de formarea barajului.

Am început să scanez locul, utilizând sonarul Humminbird 898c SI Combo care în orice situaţie mi-a indicat fidel structurile complexe.

Am scanat tot drumul pe ambele părţi şi pe lungimea lui.

M-am poziţionat la 10m de drum lansând perpendicular la o adâncime de 8,5m, urcând cu jigul pe drum în 6m şi coborând spre mine la 7m. Am încercat cu twistere mari de 10cm şi nu am avut nici o trăsătură. Am schimbat cu un twister de 7,5cm Relax Aqua culoare chartreuse cu negru pe spate.

După cinci lansări am avut primul atac pe cădere în 8m şi am înţepat reuşind să aduc la barcă primul şalău de 45cm.

Eram foarte entuziasmat, având motive de bucurie, deoarece era primul meu şalău pe acest lac unde peştele este foarte mofturos.

Am privit spre cei doi cum se deplasează spre partea opusă a drumului scufundat în 8m pescuind invers.

După câteva încercări, Vali, cu un twister Kopyto Relax Ripper de 6,5cm charteuse glitter înţeapă un şalău frumos.

Am luat decizia de a schimba locul şi m-am deplasat la 100m distanţă de locul îniţial, dar tot în apropierea drumului de unde am început să lansez pe diagonală peste drum.

Această hotărâre, mi-a schimbat decisiv partida de pescuit.

Lansez cu acelaşi twister cu un jig de 8,3g mulinând scurt şi ridicând vârful lansetei în acelaşi timp, cu pauze de 4-5 secunde.

Deodată, în timpul căderii simt o fină trăsătură, dar mi-a fost de ajuns să înţep şi să aduc la barcă al doilea şalău.

Cu aceeaşi lansetă, Daiwa Steez şi cu mulineta Daiwa Infinitty Q 2000 am reuşit să simt emoţiile drill-urilor a încă doi dungaţi.

La ultimii doi şalăi am folosit un twister Bass Assassin de culoare verde fluorescent.

Spre sfârşitul zilei au apărut şi ceilalţi doi prieteni Rareş şi Marius care au încercat zona, Rareş reuşind să scoată un şalău regulamentar.

Înserarea cuprinzându-ne încetul cu încetul, am fost nevoiţi să ne retragem spre cabană după o superbă zi, neobişnuită anotimpului rece.

Satisfacţia mea a fost supremă şi datorită faptului că am reuşit să-i surclasez pe partenerii mei cu toate că aceştia erau mult mai experimentaţi.

Rămân cu o frumoasă amintire şi cu promisiunea de a mă întoarce la primele semne ale primăverii pentru a-mi îmbogăţii experienţa în pescuitul la şalău.

Pintea Cătălin

 

 

 





Confruntarea salailor – Valea Argovei 2010 CNS Open

27 09 2010

Am ajuns si la asta, ultima etapa din campionat… a trecut repede anu competitional, poate prea repede. Un lucru era cert, vroiam sa facem o figura buna si sa incheiem anul bine. Miza aveam din belsug si eu si Cata trageam catre promovarea in master, iar restul baietilor aveau vise cu premile din cadrul acestei etape… un steez deala ii bun la casa omului 🙂 Cu 5 saptamani inainte de data concuruslui am fost la antrenament. Era pt prima oara cand am vazut valea. am stat 2 zile la antrenament, 2 zile in care ne-am distrat maxim.( MAXIM AM ZIS !! ) am stat pe fiecare sector cate o zi, in ambele am prins, nu bine , Foarte Bine ! Personal am prins intre 80 si 90 de bucati pe sectorul 1, cei mai multi pe platou si cam 50 pe sectorul 2. Adunati la un loc, pestii de la toti care am fost, cred ca am facut vreo cateva sute faine de salau:D majoritatea in juru lu 40cm, dar au mai fost si ceva exceptii…

A urmat apoi inca un antrenament, de data asta in numar mai restrans, eu si Cata am fost singurii disponibili pt iesirea asta. chiar in weekendul dinaintea concursului am zis sa mai iesim o zi sa vedem care-i pulsu. tot auzisem ca nu se prinde mai nimic si am zis sa vedem sa mergem sa vedem cu ochii nostrii. am fost. mai bine stateam acasa… zvonurile auzite s-au adeverit, am prins 2 salai punctabili toata ziua eu, iar cata unul sub masura. toate astea pe un vant de neinchipuit, abea stateam in ancora, iar apa intra in barca aproape la fiecare val.

A venit ziua plecarii catre concurs, tot in numar de 6. aceiasi ca de fiecare data. Am ajuns acolo printre primii, asa ca am decis sa dam o mana de ajutor baietilor de la Drill sa aranjeze efectele prin zona de campare, apoi a urmat rutina cu barcile si corturile si bineinteles un gratar stropit cu bere in asteptarea sedintei tehnice.A urmat apoi sedinta tehnica, unde toata lumea a aflat ce era de aflat sau ce nu aflase inca, si apoi iar bere 🙂 da nu multa, asa cat sa simtim ca suntem la un concurs. Am facut si o mica sesiune de strategie, astfel incat sa ne impartim pe toate zonele clasice productive ale lacului. Grupele ne-au impartit un pic inegal. Cata, Cristi, Nea Mitica si moi in prima grupa care urma sa intre in prima zi pe sectorul 1 si Adi cu Sergiu in grupa B evident pe sectorul 2.

A inceput prima mansa, eu ca de fiecare data pornesc ultimul de la punctul de start, si cand sa ajung pe zona vizata, mai exact pe platoul de la plopi, observ ca majoritatea concurentilor se plaseaza pe partea dreapta a platoului, chestie care m-a surprins placut deoarece stim din antrenamente ca zona dinspre larg a platoului era un pic mai productiva. m-am asezat langa Cristi care deja incepuse sa pescuiasca si langa Ovidiu (peapa.ro) care pana m-am ancorat a si scos un punctabil. La scurt timp scoate si Cristi unu de langa mine. Am shimbat ceva giugele si rezulatele au inceput sa se vada prin nr de atacuri, aveam tzac aproape la fiecare lanseu. prind o serie buna de vreo 12 bucati din care retin 9 pe sir. intre timp ii chem si pe Cata si pe Nea Mitica sa vina pe prajitura. Plec apoi la masurat. Momentul adevarului, de 3 eram sigur sigur ca au peste 40, restu … sceptic. Punctez pana la urma cu 5 bucati restul de 4 toti 39 :(( Ghinion. Plec inapoi pe platou un pic dezamagit, dar timp mai era berechet. era abea ora 11 poate nici atat.ajung langa Cristi si aflu ca si el e sigur tot de 5 buc. BUUUN!

Cata din pacate nu luase deacat unu si nici de ala nu era sigur. Ma pun pe un alt loc, am 2 tzacuri da nimic concludent. Observ ca la mai toata lumea se cam taiase, atacurile erau din ce in ce mai rare. Ma mut si mai spre larg si schimb iar o serie de giugele pana dau de cea care aveam nevoie. Si a inceput iar balul, de data asta s-a dezlantulit jihadu frate… timp de vreo ora luam din toate pozitile. Am pus pe sir 11 bucati de care eram aproape sigur. Mai aveam o ora pana la final asa ca dau fuga la masurat in momentul in care am realizat ca nu mai vrea la apropape nimic si tot ce intra, intra rar si mic de tot. Bucuria mi s-a sters repede de pe fata cand a inceput arbitrul sa imi masoare, 39; 39,5; 39,8; 39,9; 39,8 iar!!! AAAAAA !!!!

mi se rupea inima cand vedeam ca ii arunca inapoi in apa si zicea ” N-are..” pana la urma punctez tot cu 5 la a doua masuratoare inatermediara si aveam 10 buc in total ceea ce nu era rau, pe langa mine nu prinsese nimeni 10 puncabili din ce stiam eu, mai avea si o ora la dispozitie deci eram in carti. Plec iarasi pe platou, atacurile nu prea mai veneau. mai prind vreo 3 in juru lu 30cm, dar printre ei s-a nimerit si unu pe la 43 asa. cu 5 min inainte de finalu mansei eram aproape sigur ca o si castig, si suna telefonul. a fost ce-a mai urata veste care am primit-o intr-un concurs. Era Nea Mitica, care deja plecase spre mal. “ma sefule, cati ai ?” zice nea mitica. 11 ! pai vezi ca sunt niste baieti aici la punctu de masurare de la drum care au 15, 18, 12. vezi cum faci sa mai prinzi. Pai cum nea mitica? unde i-au prins? Pe drum!”         Am ramas perplex, mai ales ca stiam ca drumu e inchis la pescuit. Se aude fluierul de final si decid sa masor ultimul salau la punctul de masurare de la drum. odata ajuns acolo constat cu stupoare ca sunt concurenti care au prins mai bine ca mine, pescuind pe drum. Nervi ! pffooai si ce nervi! Masor, plec la campare si incep sa schimb opinii cu restul concurentilor. Mai toti ziceau ca nu e corect si ca nu e frumos si etic si moral, dar pana la urma m-am decis sa iau masuri si sa depun contestatie, m-am bucurat cand am aflat ca nu sunt singuru. pe langa mine si Renel s-a decis sa faca contestatie. Le-am facut, le-am predat oficialitatilor, s-a intrunit CTDA. S-a discutat si apoi s-a votat. am pierdut decizia de anulare a rezultatelor celor care au pescuit pe drum cu 4-2. Practic eu nu aveam nimic cu oamenii si nici nu puteam sa ii acuz ca au comis o ilegalitate, ei au vazut balizele si au pescuit pe langa ele. balizajul a fost problema, in sensul ca nu s-a balizat drumul, s-a balizat o zona asa in apropiera lui. pacat! a fost singurul neajuns in concursul asta care in afara de faza asta, a fost la inaltime. drumul fiind cunoscut ca o zona extrem de productiva si de protocol, cred ca trebuia data ceva mai multa atentie acestui aspect. Intr-un final apar si rezultatele dupa prima mansa care ziceau asa:

Grupa A

Rares  locul 6 cu 11 salai

Cristi  locul 9 cu 7 salai

Cata locul 22-23 cu 2 salai

Nea Mitica locul 29 cu 1 salau

Grupa B

Sergiu locul 6 cu 8 salai

Adi locul 12 cu 6 salai

Per total nu stateam rau. dar urma o a doua mansa care ne rezerva muulte surprize. Incet incet soarele a apus peste campare, berile au fasait pana tarziu in noapte, iar strategia de club nu prea ne-a mai dat batai de cap. am aflat unde s-a prins mai bine in fiecare sector, cum, cu ce… doar ca vantul se pornise destul de tare si asta era cam singura noastra grija.

Dimineata la 5 jumate suna ceasu, n-am stat prea mult la cafea si am dat fuga sa pregatim barcile. Startul de mansa a venit rapid, dar vantul nu se mai oprise si batea din ce in ce mai tare.  Toata lumea din grupa mea a dat goana catre platou, toti stiau ca acolo s-a prins cel mai bine in prima zi. Eu evident ca iar am ajuns ultimul, am prins loc, am pescuit cam 10 min timp in care n-a avut nimeni nici un atac, asa ca am decis sa plec repede deacolo caci vorba aia , socoteala deacasa nu-i ca aia din targ. pestele nu mai era acolo. asa ca am decis sa merg unde sigur nu o sa mearga nimeni, pe malul din fata camparii. La prima ancorare dupa cateva lansari spre mal, am avut atacul puternic de care aveam nevoie, era puncabil. Apoi pauza, am periat pragul ala in toate felurile si cu tot felu de gume, nimic. mai trece o ora buna pana sa am urmatorul atac, dar atat a ramas un atac nefinalizat, mi-a zburat guma de pe jig si nimic mai mult. Am decis sa il chem si pe Cristi in zona poate reusim sa mai prindem ceva. Asa a fost. Chinuit am reusit sa mai prind unu, din pacate nepunctabil, Cristi in schimb se plasase foarte bine si avea atacuri destul de des, unele finalizate altele nu. Am stat acolo amandoi si am dat in toate felurile, dar n-am mai prins nimic punctabil. Am decis sa ma mut pe praguri mai mari, am dat si in 7m de apa si nimic, nici un atac. In ultima ora de concurs am mai avut un nepunctabil pe apa mica si cam atat. si eu si Cristi am ramas cu cate unu. Vremea mohorata si vantul puternic, a facut ca pestii sa nu mai raspunda ca in prima zi, iar cei care totusi atacau softurile mici, dadeau foarte marait. Nici in celalat sector lucrurile nu au stat mai bine, s-a prins dar nu ca in prima zi. Mansa a trecut repede si fara incidente. Am tras la mal, am strans barcile si am plecat la premiere. In mansa a -2 a lucrurile au stat cam asa:

Grupa A

Rares locul 10 cu 1 salau

Cristi locul 13-15 cu 1 salau

Cata si Nea Mitica   gherla, ca si muuulti altii mai exact 16 din 31 de concurenti au dat gherla in grupa noastra.

Grupa B

din nou gherla 😐 nici Sergiu nici Adi nu au reusit sa prinda un salau puncabil, mici cat cuprinde dar nici unul peste 40.   17 concureti din 30 au cochetat cu gherla in sectorul 1 a doua zi.

Morala:  nici o zi nu seamana cu alta !

Clasamentul general pt etapa de la vale nu s-a afisat dupa aflarea rezultatelor din a 2-a mansa. Era prea sec, mai ales ca era ultima etapa din capionat si urmau sa se afle cei 20 de concurenti care au reusit promovarea in master, precum si campionul de la Open. Podiumul de la etapa a aratat cam asa:

Locul 1 Dan Banu CLUBUL SPORTIV AQUAMANIA

Locul 2 Radu Cristian CLUBUL SPORTIV SPINNING SQUAD CRAIOVA

Locul 3 Ion Predescu CLUBUL SPORTIV AL PESCARILOR DE RAPITORI

Locul 4 Bogdan Doncea CLUBUL DE PESCUIT SPORTIV DRILL

Locul 5 Vasile Popescu ESOX SPINNING CLUB

CMMC Mircea Pintea – 68 cm

La noi in ograda lucrurile au stat astfel:

Rares locul 11

Cristi locul 17

Sergiu locul 23

Adi locul 33

Cata locul 50-51

Nea Mitica locul 59

A fost un concurs frumos, care a avut detoate. Organizatorii au fost la inaltime, mai ales prin faprul ca au adunat foarte multi oameni de mass media, care au venit sa filmeze, pozeze si etc tot concursul, ceea ce demonstreaza ca SE POATE ! multe televiziuni inseamna mai multa reclama. Felicitari organizatorilor, participantilor si multumiri sponsorilor si multumim arbitrilor ca ne-au suportat 4 etape pe noi, astia de la open si inca 5 pe masteranzi.  A fost un an greu, primul an competitional BST, urmeaza multi altii speram noi… Ne-am dat seama ca avem lipsuri, ca nu pescuim atat de bine pe cat credeam si ca avem foarte multe de invatat, dar cu siguranta vrem sa facem mult mai multe in anul care urmeaza. Ne revizuim echipamentele si  strategiile, ne antrenam mai mult, pescuim mai mult si cu siguranta la anul vom face o figura mai frumoasa. Din pacate eu ma voi despartii de baietii mei la anul, dar nu va faceti griji, totul e pentru o cauza buna. Ma duc sa reprezint BST, cu brio sper eu, in campionatul de la master in care sper sa raman si peste un an si in care sper sa ma acompanieze si restul baietilor. O sa incerc sa merg cu ei la toate etapele si sa ii ajut cum pot eu mai bine astfel incat la anul sa reintregim echipa in master de data asta 😀 Vreau sa le multumesc baietilor mei care nu s-au dat batuti nici o clipa si au venit la fiecare etapa , incercand sa se autodepasasca de fiecare data. Ne-am inteles excelent pe tot parcursul anului si eu zic ca temelia a fost pusa pentru un parcurs competitional mai mult decat bun.

Aici aveti linkul cu clasamentul Campionatului National Open.

Va multumim ca v-ati interesat de soarta noastra pe parcursul CNS 2010 si va promitem ca o sa incercam sa venim cu cat mai multe posturi noi acum cand campionaltul a luat sfarsit. In saptamana asta apare si articolul dedicat cupei ligii 2010, asa ca reveniti curand.

Deocamdata astept pozele… si pana vin, merg un pic pe balta ca a inceput sa mance stiuca :)))





Cupa Moldovei – Manjesti 2010

27 04 2010

Imi aduc aminte cu placere de zilele in care citeam forumurile de pescuit de pe meleagurile noastre si dadeam peste posturi referitoare la Cupa Moldovei. Toata lumea din poze parea foarte prietenoasa, atmosfera parea si ea placuta, concurentii erau pusi pe glume, parea practic o partida de pescuit intr-o gasca super mare. Pe masura ce fenomeul a luat amploare, apareau din ce in ce mai multi participanti care ii stiam foarte profi cand venea vorba de concursuri, dar care parca in aricolele ce descriau Cupa Moldovei erau si ei foarte relaxati si bine dispusi. De mult am zis ca e un concurs la care trebuie neaparat sa particip si eu odata si dupa amagirea traita anul trecut cand nu am putut participa, a urmat din nou o incertitudine care ma apasa pe creier. Dupa ceva calcule de buget/timp/posibilitati, am tras linie si am exclamat fericit: DA FRATE, MERG ! 😀 Parea o oportunitate foarte buna sa ma si acomodez cu lacul pentru ca la o luna distanta, batea la usa etapa a 2-a din TAVP. Una peste alta, timpul trece si vineri dimineata la 10, Adi a fost prezent la mine, am incarcat acareturile in masina si am plecat la drum. Din pacate doar noi doi am reusit sa mergem, restul neavand timp sau bani pentru depasare. Timpul trece greu pe drum, dar in 4 ore si ceva ajungem si noi la ferma domnului Victor Museteata, patronul acumularii Manjesti. Drumul care duce la ferma foarte bun, fara probleme, locul de campare super si el. Iarba taiata, loc drept de cort, foarte curat, acces la apa foarte usor fara namol sau mai stiu eu ce, toalete ecologice, iluminare prin toata ferma si punctul de atractie cel mai mare al camparii, berea la mijloc. Asemenea salcamului din romanul Morometii, a fost chintesenta fermei, noroc ca au fost indeajuns de multe butoaie, ca daca se terminau, taierea salcamului din romanul mai sus amintit era minciuna. Incet, dar sigur ne-am instalat cortul, barcile si ce mai trebuia, ne-am pus cate un pahar de bere si ne-am pus pe “citit”… si apoi am citit destul, de prin biblioteci din toata tara, ba nuvele de Bistrita, ba poezii moldovenesti si printre randuri mai luam o gura de bere. A venit apoi masa… pffoaii si ce masa. O tocanita la ceaun cum n-am mai mancat demult plus un gratar de pui au pus capat primei seri de la Cupa Moldovei.

Dimineata, iesim din cort un pic greu, cu capul plin de lectura si ne aflam gupele si sectoarele in care vom pescuii. Eram in grupe diferite, dar nu prea ne-a deranjat. Nu ne stabilisem nici o tactica sau ceva, vroiam ce vroiau si ceilalti, bibani. Vant, ploaie, vreme mohorata. Cam astea au fost conditile in care s-a dat startul in prima mansa. Echipati cu ultralighturi si gume mici pentru bibani, gonim cu viteza a 5-a la primul fluier fiecare unde a crezut de cuvinta. Majoritatea concurentilor au cautat malurile naturale, doar cativa printre care si eu am ajuns tocmai in capatul celalalt al sectorului pe maul cu calugarul. Inca de la prima ancorare am avut un tzac, si am zis ca vremea nu l-a afectat pe biban si ca o sa avem o zi faina. Abea dupa ce am scos primul peste mi-am dat seama ca nu-i a buna, era o marla de vreo 25 de cm. Insist pe tot malul respectiv in speranta ca o sa gasesc bibanii vreo 2 ore. Nici urma de dungati, toata lumea prindea numai stiuca si aia mica si nepunctabila. Mi-am zis ca nu mai are rost sa pierd timpul si ca macar cu stiuca sa punctez daca cu biban nu. Si m-am ancorat pe mijlocul apei si am inceput sa am atacuri la orice. Shaduri, gruburi, oscilante, rotative, marimi mari, mici nu conta, dadeau in ele din toate pozitile. Dar cand le scoteam din apa, constatam ca sunt sub dimensiune si le eliberam frumos sa plece la mamicile lor. Multa stiuca, extraodinar de multa, n-am crezut ca exista asa ceva, s-a prins in draci, dar din pacate foarte mica. Ma hotarasc sa pun ceva shad mai mare, dar constat ca nu le am la mine deoarece eu imi pusesem in trusa doar naluci mici pt biban. Si odata cu constatarea mea vine si fluierul de final de mansa. Am ramas SPUFF! Nu imi venea sa cred ca a trecut timplu asa de repede, ridic ancora si plec spre mal suparat, intrasem pe taramul Strato-Gherlei. Ouch! Din cate prinsesem nici macar una nu a fost punctabila. Pana sa ajung la mal, intrebam colegii de suferinta: “tu cate ai?” raspunurile erau 2 marle, 3 marle. Nimic wow, auzisem de Coco si ale lui 9 bucati si am zis, e clar, a luat mansa. Si ajung la mal, lume multa, televiziune, agitatie, etc. Merg si eu ca oaia spre turma, ajung la locul de masuratoare si toata lumea era cu gura cascata, ochii mari, nedumeriti. De la concurenti, la arbitrii si inclusiv la dl. Victor, priviri de uimire. Pe jgheab, un salau de vreo 50 cm. Instantaneu mi-a picat fata, ma uit in juvelnicul din care se scoteau pestii si vad acolo inca vreo 5 salai de toate marimile, cel mai mare 63cm, pe langa salai vreo 2 bibani si 3 stiuci. Fericitul posesor al acestora era Sorin Lazea de la Abrevis, care cu simturile lui fine, a reusit sa gaseasca un perete scufundat pe tot lacul ala lipsit de orice structuri. Un singur cuvant se citea pe fetele tuturor, Stupoare ! Dupa cateva inghitituri in sec, m-am retras catre masina, am adoptat pozitia “ghiocelul” si cu capul plecat am reflectat un pic la shadurile mari uitate acasa. Nu ma puteam gandii la altceva decat la salaii din juvelnicul lui Sorin. Adi nu era asa afectat ca mine, el totusi punctand la el in sector cu doi bibani frumosi 20 si 25cm ocupand astfel locul 6 pe mansa. Timpul pana la a doua mansa trece greu si eu tot numai salau aveam in cap. Am zis ca neaparat trebuie prind si eu unu. Imi calc pe inima si ii cer lu Adi niste kopyte de 5cm si lui Sorin, fratele nostru de la Bucovina, niste jiguri de 7g. A doua mansa urma sa fie la liber pt toata lumea pe toata suprafata lacului, eu stiam unde vreau sa pescuiesc. Clar caut structura aia pana dau de ea cu riscul de a avea inca o gherla. Intram pe apa si pornim in mansa. Catre malul cu structura in cauza plec doar eu, sarbatoritul zilei Vali Stratonov si starul mansei 1 Sorin Lazea. Acesta din urma se opreste insa undeva pe mijlocul lacului si incepe sa pescuiasca. Am ramas un pic mirati si eu si Vali si ne-am continuat drumul catre malul respectiv in speranta ca o sa gasim structura renumita cu ajutorul sonarelor noastre mai putin performante. Aiurea, pe sonar nu iti puteai da seama de diferenta intre ceva structura si iarba de pe fund, care va asigur ca o sa ne dea batai de cap si in etapa din TAVP. Vali se ancoreaza primul, eu mai caut incet ceva cu ochii in sonar, ceva, nu stiam ce, care sa fie mai accentuat decat iarba. Ma anorez si eu intr-un final si pana sa apuc sa lansez, ii aud frana lui Vali cum caraie. Ma uit la el, tragea puternic de-o agatarura si zice : e clar, direct pe ea m-am pus. Vazand acestea, am ridicat ancora si m-am repozitionat in linie cu Vali si am inceput sa pescuiesc. Dupa vreo 10 minute de pieptanat atent structura, ma loveste hotarat! E salau! Dril scurt, tzusti pe agrafa si iar la pieptanat. Si asa am pieptanat inca vreo 2 ore din toate pozitile si nimic, Sorin curatase locul de salai. Cum cu un peste nu stateam chiar bine, decid ca ultimele 2 ore sa le pescuiec la stiuca in speranta ca v-a intra si ceva punctabil. Asa a si fost, bine-am facut ca am plecat. Am prins din nou o gramada de marle din care si 2 punctabile. Final de mansa. Dupa masuratoare rezultatul a fost chiar ok, locul 4 pe mansa cu un salau de 52cm, stiuca 39 si 45cm. Apare Adi, trist asa. Zic: “ce-ai facut?” – “am facut ce-ai facut si tu mansa trecuta, gherla partiala” , adica multe stiuci nici una punctabila 😐 Nasol, am gustat si eu din ea si nu-i buna deloc.

Seara de dupa mansa 2 a fost iarasi una faina, atmosfera placuta, povesti, etc. Super! Doar ca si eu si Adi ne-am simtit foarte obositi si n-am putut ramane pana la terminarea sticlelor, pardon cartilor, aduse de presedintele sarbatorit. A venit parca prea repede dimineata de duminica, dar cand a sunat ceasul am fost in picioare. O cafea, o biscuite si fuga la barca. Pentru a 3-a mansa aveam in plan sa merg iarasi la structura cu salai, sa vad poate in orele diminetii mai reusesc sa pacalesc vreunu. Am plecat in mansa, singur de data asta spre locul cu pricina. Stiam exact unde e structura si cum sa o abordez. Am zis ca stau tot asa, 2 ore , daca nimic nimic, fuga pe mijolc la stiuci. Ma ancorez, dau de doua ori si vad cum tresare firul si odata cu el si inima mea greu incercata 😀 Intep scurt, vine spre mine usor, mda… marla.. si nepunctabila pe deasupra. Mai insist ce mai insist, fac vreo 7 ancorari, dau in toate felurile, nimic. Nici urma de salau. Trec cele 2 ore alocate structruii, asa ca ma tin de plan si o tai spre locurile deja mult batute cu stiuci. Ajuns acolo, colegii de grupa imi zic ca nu-i ca ieri, mananca dar, mai greu. Incerc si eu si constat acelasi lucru, nu ataca nici cum. Mai schimb locul de cateva ori, ochii pe ceas in permanenta, mai aveam vreo ora si se termina. Imi ataca in cele din urma, scot afara, ghici cine-i?? un biban, ratacit probabil, de 21cm. Tot e bine, macar am punctat, mai schimb locul si in ultimul sfert de ora incepe sa bata vantul ceva mai serios. Odata cu schimbarea vremii au inceput si marlele sa manance si ultimele 10 minute din mansa am zis ca fac infarct si cad din barca de nervi. Ataca in draci, ratam, rupea codita la twister, il tragea jos de pe jig, taia… intruna numa deastea pateam. in cele din urma reusesc sa bag in barca vreo 8 bucati din care 3 punctabile. Asta in 10 minute !!! Odata cu claxonul de final de mansa si implicit concurs, am bagat si eu la juvelnic a 3-a stiuca. Din pacate, masuratoare de pe apa n-a fost la fel cu aia de pe mal si din 3 stiuci, s-au facut 2 ultima dintre ele incapatanan-du-se sa se mai lungeasca cu 5mm. 😐 ocup astfel locul 7 in mansa. Se putea si mai bine… Adi, harnic din fire, reuseste sa prinda in total 39 de stiuci in mansa a 3-a din care punctabile 4, care i-au fost deajuns sa castige mansa la el in sector. Aplauzeeeeee ! 😀  Incepe ploaia deodata cu premierea, in clasamentul final Adi termina pe locul 12 si eu pe 18. Gherlele ne-au costat scump, poate prea scump 😦 Apaudam participantii, castigatorii, organizatorii si arbitrii, facem o poza si ne-apucam de strans, pe ploaie.

Locurile fruntase au fost ocupate de:

Cotovanu Adrian de la EST – locul I

Valsiu Radu de la ESC – locul II

Rizea Cristian de la VSC – locul III

Lazea Sorin de la Abrevis – CMMC

Cam asta a fost Cupa Moldovei de anul asta. Felicitari inca o data organizatorilor, ne-am simtit extraordinar, sigur o sa revenim. Felictari participantilor care au facut o atmosfera super si felicitari castigatorilor.

Ne vedem peste o luna, tot la Manjesti pentru etapa a 2-a din TAVP, speram noi cu mai multi bibani si cu mai putine stiuci.





Cupa Jaxon-WSB Sarulesti 2010

14 04 2010

Dupa multe zile de pregatiri cu turnat kile de jiguri, cumparat sute de softuri, veste de salvare, sfori de ancore, pus fire pe mulinete, cartografieri, zeci de ore petrecute in fata calculatorului pentru informatii cat mai exacte si harti cat mai detaliate, un antrenament obosit pe Bezid si cate si mai cate chitibusuri minore care acum le-am uitat, dar fara de care nu puteam concepe sa plec, iata ca a venit si vremea primei etape din campionatul national 2010. Ca sa il citez pe domnul presedinte LRS, “balul incepe cu sarulestiul si se v-a termina cu sarulestiul”. Am plecat la drum plini de nerabdare si entuziasm, dar siguri pe noi si increzatori in fortele proprii, poate prea siguri… Dea lungul iernii am stat si m-am holbat in tot felul de articole vechi, poze, discutii pe forumuri de toate felurile, orice putea sa imi ofere informatii despre ce inseamna acumularea sarulesti. Am ajuns sa cunosc balta aia atat de bine, dar de fapt eu nu am calcat niciodata pe malurile ei. Totul era pregatit in cel mai mic detaliu si nimic nu ramasese nediscutat, sau cel putin asa credeam eu cand am plecat spre concurs.

Sase cai! nu, aia e din alt film. Sase bravi osteni, inalti ca brazii prabusiti ne-am unit fortele pentru etapa asta. Vazusem grupele si sectoarele cu mult inainte de plecare, deci strategii de tot felul au fost puse pe masa si discutate in amanunt. Grupa A, cea care cuprindea si mai multe nume consacrate ale spinningului de competitie din romania, a cuprins si 4 membrii BST: Cristi, Sergiu, Cata si Nea’ Mitica. In grupa B am ramas un pic izolati eu (Rares) si Adi. Am ajuns intr-un final pe malul vestitului sarulesti dupa un drum foarte rau de la indicatorul spre sarulesti si pana pe malul lacului. Gropi multe si imense si un peisaj care te trimitea undeva prin anul 1907, iar de la drumul “asfaltat” pana la locul campare a fost o adevarata aventura.  Am ramas un pic surprinsi, intinderea de apa nu ni s-a parut asa mare cum ne-o inchipuiam noi. Cel putin sectorul 1 cel care gazduia si camparea era mult mai ingust decat credeam noi. Ne-am dezmeticit repede si ne-am apucat de instalat corturile, umflat barcile, pregatirea echipamentelor dupa care a urmat sedinta tehnica.

La sedinta tehnica, organiatorii au prezentat din nou grupele, sectoarele de concurs si balizarea acestora, punctele de start si nu in ultimul rand au fost trase la sorti sectoarele. Astfel, grupa A urma sa intre pe apa sambata dimineata pe sectorul 1, iar grupa B pe sectorul 2, urmand ca a doua zi sa se faca rocada. Apoi a luat cuvantul presedintele ligii, dl Vali Stratonov, care s-a aratat foarte incantat de nr mare de participanti, iar in cele din urma Sorin Buculei vicepresedintele CTDA a informat spoprtivii despre noile prevederi de regulament. Dupa care a urmat inmanarea legitimatilor de concurs valabile pe parcursul anului 2010 si apoi evident, BERE!!!

Noi ca niste baieti constinciosi, am lasat berea pentru seara si imediat dupa sedinta tehnica am plecat la pas pe malul apei sa vedem pe viu sectoarele pe care urma sa pescuim in zilele urmatoare, chestie pe care o recomand tuturor care vin la concursuri pe ape pe ca nu au mai pescuit inainte.

Prima zi de concurs a insemat, cel putin pentru mine si pentru Adi, si prima gresala. Am tras eu concluzia ca salaul ar trebuii localizat in apa de 2-2,5m pe platouri pazindu-si icrele. Astfel incat primele 2 ore din mansa le-am petrecut pescuind aiurea pe platouri de 2m fara nici un atac. Dupa care ne-am dat seama ca am facut o gresala imensa si ne-am mutat pe un prag care cadea din 4,5m in 3,5m loc unde am reusit sa capturez si primii doi salai din mansa. Dupa inca vreo ora jumate in care nu am mai avut atacuri, am decis sa cautam un prag similar cu acesta, asa ca am ridicat ancorele si ne-am petrecut inca o ora cautan un prag pe care nu l-am mai gasit. Asta a fost gresala nr 2. Pana la urma m-am despartit de Adi si m-am ancorat pe un loc arhipescuit, pe un platou aflat la o adancime de 4m cu tot felu de structruri and shit unde am reusit sa mai capturez inca un salau in ultima jumatate de ora din mansa. Dupa fluierul care anunta parca mult prea repede sfarsitul de mansa, Adi ma suna si din glasul lui inteleg ca avem si prima gherla din 2010. Sun repede colegii din sectorul 1 si aflu ca baietii stau relativ bine.  Cristi avea 4, Sergiu 2, Cata 2 plus inca cativa scapati si Nea Mitica 3. Nu era rau, dar nici bine, stiam ca o sa avem de muncit in mansa a doua. Clasamentul dupa prima mansa arta cam asa:

Grupa A

Cristi locul 11 cu 196cm

Nea Mitica locul 25 cu 148cm

Cata locul 28-29 cu 103cm

Sergiu locul 30 cu 101cm

Grupa B

Rares locul 18 cu 145cm

Adi locul 37 cu o gherla care l-a costat mult in clasamentul final

Dupa ce-am mancat si am discutat cam ce s-a intamplat in fiecare sector, sedinta de club. Era clar ca trebuie sa tragem tare in mansa a doua sa putem indrepta situatia care nu era tocmai roz. Am comunicat foarte bine intre noi si ne-am dat unul altuia sfaturi utile care sa ne ajute a doua zi. Locuri, naluci, adancimi, prezentari, repere, absoltut orice detaliu vis-a-vis de sectoarele pescuite erau esentiale. Dupa intocmirea unor harti pentru fiecare sector, ne-am intors la berea bine meritata dupa mansa de 7 ore. N-am stat mult, atat cat sa ne simtim bine, iar apoi fuga in cort sa pregatim strategia si nalucile pt a doua zi. Adi, foarte afectat de gherla care s-a abatut asupra sa, ne-a luat-o inainte inca de la iesirea de pe apa, oboseala spunandu-si cuvantul.

Trebuie sa va marturisesc ca nici eu nu eram prea fresh cand m-am bagat la somn. Studiind harta facuta de colegii mei la adapostul cortului si in caldurica sacului de dormit, am adormit cu harta-n mana si cu lanterna aprinsa. 🙂

A doua zi de concurs incepe parca un pic prea repede, as mai fi dormit vreo 2 ore, dar nu e timp de vaicareli. Fuga la barca pentru pregatirile de intrare pe apa. Startul nu a intarziat sa apara si barcile au inceput sa demareze care mai de care spre locurile vizate. Eu cu Adi iar ne-am tzapit, unii mai iuti de motor ne-au ocupat locurile din golf pe care le vizasem si asa am pierdut din nou alte 2 ore pretioase dis de dimineata. Nervos ca nu am atacuri si ca cei care ne-o luasera inainte prindeau, fac gresala nr 4 sa ies din golf si sa ma indrept spre livada. Big mistake!! Odata iesit din golf vantul a inceput sa bata urat si tarziu am gasit un loc pe care sa ma ancorez. Partea si mai proasta e ca in livada am prins doar un biban si o platica respectabila. Fierbeam ! Atacuri nu aveam, bateria la motor era si ea pe duca deci spre ciobanie nu puteam sa ma aventurez, bateria de la telefon murise si ea de mult deci nu puteam sa il sun pe Adi sa vad care e situatia prin golf… ce mai, nasol rau ! Mai incerc cateva locuri prin livada si ma indrept din nou spre golf. Ma ancorez pe un loc relativ apropiat de zona fierbinte si incep din nou sa pescuiesc. Adi langa mine imi zice ca are 2 salai si deja incep sa imi fac sperante ca macar el sa spele rusinea din mansa a doua. Nu renunt, nu pierd timpul, insist pe loc si in cateva minute am si primul salau. Timp nu prea aveam asa ca am decis sa petrec restul de mansa, apox 2 ore, in acelasi loc. Mai trec 30 de minute si firul zbarnaie din nou, COASA! simteam ca cel de la capatul firului nu e chiar adolescent, il aduc la suprafata si stupoare…era Olaf !! sau cel putin semana izbitor cu vedeta. Ma vede si incepe sa o i-a la goana sub barca. Mulineta facea ca toti dracii, dar reusesc sa il scot de sub barca. Se intinde din nou pe toata latimea lui, ma aplec sa iau minciogul si vad cum jigul ii sare fulgerator din gura… AAAAAAA !!!!! Nu imi venea sa cred ce ghinion tampit pot sa am. Era un salau trecut de prima tinerete, avea undeva la 4 – 4,5kg, deci sigur un candidat pentru captura. Dupa o enumerare scurta a unor nume de sfinti, schimb jigul il armez cu acelasi grub si ma apuc de pescuit din nou. Intre timp Adi reuseste sa mai pacaleasca unul si nu dupa mult timp firul imi zbarnaie din nou. Nu era acelasi protagonist din pacate, era un verisor mai mic de-al lui dar oricum punctabil. Hop cu el pe agrafa si repede inapoi cu jigu-n apa ca nu mai aveam decat vreo 20 de min din mansa. Stateam rau de tot. Dupa vreo doua lansari intep din nou, si firul incepe sa iasa de pe tambur precum pensionarii spre hipermarket cand sunt reduceri la mezeluri. Inima pulseaza cu 200bpm, dar creierul trage semnale disperate care in cele din urma s-au dovedit a fi corecte. Nu era salau, era un ditamai crapu romanesc ratacit prin golf sau adus de vantul cald de dupa-amiaza. N-a mai durat mult si fluierul arbitrului parca mi-a cicatrizat timpanul. Gata, asta a fost! Dezamagit si nervos pe mine, plec spre masuratoare, gandindu-ma ca anul viitor o sa imi fac planul cu si mai mult timp inainte, o sa fac pe dracu in patru si o sa merg la antrenament inainte de concurs si sigur rezultatele nu o sa se lase asteptate.

La finalul mansei a doua rezultatele noastre aratau cam asa:

Grupa A

Sergiu locul 26 cu 106cm

Cristi locul 32 cu 92cm

Cata locul 38 cu 50cm

Nea Mitica locul 47-50 cu inca o gherla despre care am auzit ca toti o datoram 🙂

Grupa B

Adi locul 17-18 cu 136cm

Rares locul 24 cu 97cm

Odata ajunsi pe mal, suntem tacuti. Fiecare se gandeste cu ce a gresit, de ce s-a intamplat asa cum s-a intamplat si de ce pescuitul in competitie este asa de diferit fata de cel de placere. Strangem tabara si toate acareturile si plecam la drum inapoi spre casa cu un gust un pic amar, fara a mai consulta rezultatele finale. Lipsa de experienta competitionala s-a dovedit a fi dura cu noi. Suntem constienti ca pentru a promova, v-a trebuii sa ne facem temele mult mai constincios. Urmeaza Manjestiul cu bibanii lui renumiti. Speram ca acolo sa ne clasam undeva in partea superioara a clasamentului.

Tin sa remarc buna organizare a celor de la WSB, etapei nu i-a lipsit nimic si a avut toate condimentele pentru o comeptitie reusita. Felicitari castigatorilor care si-au aratat calitatile si experienta, cu sau fara ajutorul colegilor mai mari. Felicitari si participantilor care nu au creat probleme si care au creat in schimb o atmosfera prietenoasa.

Clasamentul final arata in cele din urme astfel:

Rares locul 39 cu 237cm

Cristi locul 41 cu 288cm

Sergiu locul 61 cu 207cm

Adi locul 64 cu 136cm

Cata locul 72 cu 153cm

Nea Mitica locul 79 cu 141cm

In final va las cu ceva poze de la cum am vazut noi prima etapa a campionatului national TAVP.





BST in priza !!!

12 04 2010

PART I

Dupa o perioada de o luna si ceva in care s-au intamplat muuult prea multe, ne-am trezit si noi cu cateva zile de timp liber. Ne cerem scuze celor care au asteptat posturile noastre, dar credeti-ma pe cuvant a fost o luna in care lumea pescuitului din Romania a zumzait precum un stup gigantic.

Ce-am facut noi in timpu asta:

Sambata 20 martie am plecat val vartej spre complexul doripesco, 10 membrii BST cu tinta comuna pt ziua respectiva, salau. Aveam informatii ca pe baltile din complexul doripesco s-ar afla ceva salau si ne-am hotarat sa mergem la fata locului si sa ne convingem singuri. Echipati cu tot ce trebe, barci, motoare electrice, sonare, lansete care mai decare mai performante, kilograme bune de jiguri si softuri de toate neamurile, ne-am pornit la drum. Odata ajunsi la fata locului ne-am umflat barcile si fuga pe apa caci timpul era scurt si scump.

Pana si vremea a tinut cu noi si chiar daca se anuntasera doar 5 grade Celsius si vant de 20km/h, noi eram setati sa mergem la pescuit. Era chiar un prilej bun sa ne antrenam pentru prima etapa a campionatului national AVP – liga open.

Am intrat pe apa in jur de ora 8:30 si conditile meteo de la doripesco erau mult peste asteptarile noastre. Nici urma de vant sau nori si temepratura in jur de 10 grade. Excelent pentru pescuit.

Optimisti din fire, am zis ca o sa fie o zi plina de driluri si n-am fost chiar departe de adevar… stiam noi ceva, da nu stiam tot 🙂 Inca din prima jumatate de ora de la intrarea pe apa am avut parte de actiune. Partea mai putin placuta a fost ca nu era vorba de specia urmarita.

Primul pe lista cu driluri lungi am fost chair eu (Rares), la capatul firului aflandu-se un chinez de vreo 5kg care mi-a dat de furca vreo 10-15 min bune.

Apoi a urmat Sergiu, tot cu un chinez ceva mai mititel, dar la fel de bataios, apoi Cristi evident tot cu aceeasi specie.

Ceva nu era bine, toate locurile care ni se pareau noua bune de salau, praguri, structuri, cioate,etc, toate tineau cate 1-2 crapi. Fiind inca primavara devreme, chiar foarte devreme, salaii nu erau inca dezmortiti asa ca nu s-au aratat prea interesati de twisterele noastre. Pe tot parcursul zilei, fiecare dintre noi a accidentat cate un crap chiar si in apa cu adancimile cele mai mari de pe acumularea doripesco. Din fericire, n-a fost o zi lipsida in totalitate de rapitori, astfel incat Florin a reusit dupa eforturi indelungate, sa aduca la barca o stiuca de aproximativ 3kg. Partea mai proasta e ca v-a trebuii sa ne credeti pe cuvant, deoarece exemplarul in cauza inghitise twisterul foarte adanc si a trebuit eliberata in cel mai scurt timp pentru a nu ii fi periclita viata. Pe scurt, poza n-avem :))

In concluzie a fost o zi frumoasa, dar apa era totusi prea rece pentru salaul inca inghetat care probabil isi conserva energia pt perioada de boiste si nu a fost dispus sa o risipeasca pentru a vana vreunul din softurile noastre. In anii trecuti, colegii mei au prins destui salai pe baltile de la doripesco, dar in niciunul dintre ani asa de devreme in primavara. Deci salai exista, doar ca trebuiesc cautati ceva mai tarziu in an. Vom revenii cu rezultate intr-un articol viitor din cadrul complexului doripesco.

Pataniile noastre de luna trecuta le puteti viziona in format video aici: http://www.antena2.tv/arhiva/mincinosii/2010-04-11

multumim echipei mincinosii pentru montarea si difuzarea imaginilor filmate de noi.

Nici un peste nu a fost sacrificat la filmarea acestui clip sau pe parcursul partidei de pescuit. Respect the fish – Catch & Release !

Rares, BST.