Etapa de clean de la Siriu.

8 08 2011

Dupa absenta de la primele doua etape, am revenit in cadrul competitiei CNS la etapa cu numarul trei etapa de clean. Etapa la care speram sa obtin un rezultat bun avand in vedere ca cumosteam lacul si locurile destul de bine. Dupa o zi de vineri cu multa treaba in vederea unei bune organizari a etapei a urmat o seara cu bere, gratar si povesti alaturi de colegii de club si de alti concurenti. Dimineata a venit prea repede, ca deobicei in aceste situatii, cafeaua, gogoasa cu ciocolata si la treaba ca aveam de prins cleni.

Prima mansa am fost repartizat in sectorul 2, am luat la periat tot malul stang la Siriasulul. Atacurile de clean s-au lasat asteptate pana pe la 10 cand am prins primul si singurul clean din mansa mai avusesem un singur atac de clean si ceva bibi dar putini in comparatie cu cati prindeam deobicei pe acest lac. Am punctat cu un singur clean prins in apa mica la un vobler dorado ratand inca unul la cateva lanseuri dupa primul in acelasi loc . Nu am reusit sa prind nici un clean doar ceva bibani , din fericire pt clubul nostru toti colegii mei au reusit sa prinda clean in prima mansa indiferent de sectorul in care au concurat.  In sectorul 1 Sergiu cu un clean sa clasat pe locul 12 iar Bamse tot cu un clean pe 14. In sectorul 2 Florin cu 5 pesti se situa pe 2, nea Mitica cu 4 cleni pe locul 3 -4, Adi cu 3 pesti pe locul 6, eu pe 12 cu peste si Catalin pe 13 tot cu un clean.

Sperantele pt un loc pe podium pt colegii de club era mare Florin nea Mitica si Adi aveau sanse reale si termine in primele locuri cu conditia sa puncteze si mansa a doua.

Din pacate mansa a 2-a a dat mai putin peste decat prima e u nu am reusit sa prind nici un clean ca de altfel multi din concurenti, dintre colegii mei de club doar Adi si cu Sergiu au reusit sa puncteze in mansa. Cea mai buna clasare la final a avut-o Adi cu un loc 9, urmat de Florin locul 15, Nea Mitica locul 18, Sergiu locul 23, eu pe 28, Catalin pe locul 30 iar Bamse pe 31. Dupa o mansa foate grea s-au ales si castigatorii etapei Locul 1 Alex Dima, Locul 2 Teodor Nastase, Locul 3 Bogdan Curelea, locul 4 Robert Boanta, locul 5 Mircea Teodorescu, iar CMMC Cristian Catichi.  Felicitari concurentilor si in special castigatorilor , multumim sponsorilor pt premii si gogosi cu ciocolata !

mai multe poze gasiti pe pagina de facebook :

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.228457103863644.54287.172605179448837&type=1

Ne revedem la etapa de biban, pana atunci fire intinse la toata lumea !!

ZAHARIA Cristian

Advertisements




Cu pata pe Siriu

8 02 2011

Iarna si-a intrat deplin in drepturi de mult. E frig, frig tare. Zapada e prezenta peste tot, iar tot peisajul pare mohorat, cel putin pentru mine. Stau si ma gandesc cu groaza ca mai am de asteptat inca vreo trei luni minim pana sa pot sa fac un lanseu intr-o apa dezghetata. Ma uit la pozele din sezonul care abea a trecut, parca prea repede, si imi aduc aminte cu lux de amanunte fiecare detaliu care a contat, sau care mi-a schimbat partida, sau de lucrurile amuzante petrecute cu baietii pe malul apei. Dintre toate pozele, imi ramane mintea la cele de la Siriu. Fie ca sunt din partidele recreative sau din tipul etapei, realizez ca frumusetea lacui, m-a facut sa fac o gramada de poze dea lungul anului acolo. Si de aici, Pata! Sunt sigur ca stiti despre ce vorbesc. Cu totii avem o pata din cand in cand, unii mai des ca altii, dar toti o avem. Este cunoscuta si sub numele de “Pitic de creier”, iar efectele sale secundare includ, tulburari ale somnului sau lipsa acuta a acestuia inainte de partidele de pescuit sau ininte de a achizitiona un articol de echipament, zambete/rasete incontrolabile intalnite in general cand ajunge coletul acasa sau atunci cand il scoatem pentru prima oara la apa si respectiv cand prindem o zi cu multe capturi.

Revenind la pata mea, imi aduc aminte de zilele din an in care Siriul era mai saracacios in capturi in ceea ce priveste cleanul, dar nu pot sa zic ca am plecat vreodata de pe lac, fara sa prind macar 20-30 de bibani, si asta in conditile in care pescuiam exclusiv la clean. Daca tot e iarna, si stiu ca Siriul are enorm de mult biban, probabil cel mai activ peste din iarna, de ce sa nu facem o partida de copca chiar pe locurile in care de obicei ne agatam voblerele in crengi?!

Am impartasit pata mea si cu ceilalti colegi de club, iar imediat dupa anul nou, telefonul a sunat pentru a confirma teoria, pata a faucut alte victime, incoltind in mintile a mai multor colegi. Si uite asa, de pe-o zi pe alta, ne-am stans 12 la numar, echipati cu ce credeam noi, avand ca si scop un singur lucru, bibanul.

Trebuie sa va marturisesc inca din capul locului, nu sunt un impatimit al pescuitului la copca, nu imi satisface pofta de pescuit nici macar un pic, dar de doua sau trei ori pe an tot merg. Doar pentru a mai petrece cateva clipe pe apa, chit ca nu prind mare lucru, de obicei…

Am ajuns pe lac undeva pe la 8 dimineata si am constatat ca zvonurile auzite in alti ani se confirma. Siriul nu ingheta pe toata suprafata, ci doar din partea dinspre coada pana la golful Sirias. De acolo si pana la baraj, lichid. Ne-am asezat cuminti in crengi rasfirati pe o suprafata destul de mare si am inceput sa foram gheata, ca pana la pescuitul efectiv, mai era ceva de munca. Cam vreo 30 de centimetri ca sa fiu exact.

N-a trecut mult, ca prima captura a si iesit la suprafata, un biban prins de prietenul Paul Malutan, care nu era mai mare decat o bricheta. Si de aici, potopul. Ploaie de bibani, la toata lumea, dar nu haotic, ci chiar destul de tehinc. In sensul ca unii dintre noi pescuiau pe adancime de 7m, iar altii pe 4m. Prindeam cu totii, unii mai rar altii mai des. Cu siguranta au contat si momelile, dar nu in proportii atat de mari. Ca sa fac un scurt top al momelilor prizatoare, am curajul sa zic ca pe primul loc au fost dandinetele de mici dimensiuni, armate cu orice aveai la indemana de culoare rosie, streamer, ata, nailon, sau clasicele momeli in pescuitul la copca larve. Pe locul doi, la diferenta foarte mica de locul unu au stat pestisorii, iar pe trei twisterele care au facut si ele cateva victime, dar eficienta lor s-a dovedit a fi mult sub cea a dandinetelor, ca si o comparatie intre naluci.

Personal am avut la mine o singura lanseta de copca, echipata cu o mulineta de 1000 si un fir fluorocarbon de 2lb. Nu aveam de gand sa stau intr-un loc, vroiam sa ma mut pe langa fiecare, si nu ca strategie pentru a captura mai mult, ci doar pentru a mai schiba o vorba, o parere, o amintire. Pentru mine cam in asta consta mai mult pescuitul la copca.

Dupa ce am facut o tura pe la fiecare, mi-am dat seama ca cei mai multi bibai au fost prinsi in apa de aprox. 5m, fie cu dandineta, fie cu pestisor. Si mi-am mai dat seama de un lucru, a inceput ninga si sa bata vantul, nu tare, doar cat sa iti taie buzele daca stai cu fata spre el…

Atunci, a fost momentul cheie al partidei, nu a fost nici o schimare de loc, de abordare sau de strategie, ci doar momentul in care ne-am adunat cu toti in jurul focului la o poveste si un vin fiert pe gheata. Am ras, am glumit, ne-am incalzit, ne-am amintit de momente frumoase petrecute impreuna de-a lungul timpului si vantul a trecut si el, si odata cu asta si-a facut aparitia printre nori si soarele. Ne-am reintors la copcile noastre, si am continuat sa pescuim, doar ca nu cu la fel de mult spor. Odatra cu aparitia soarelui, bibanii au devenit mai apatici in hranire si incepusem sa ii pacalim mai greu.

Colegul Liviu, plictisit de apatia acestora, i-a decizia de a se muta pe malul mai insorit, decizie care dealtfel i-a adus si cea mai mare captura din iesire, un biban respectabil pe la vreo +30cm. Era deja ora 15, nu mi-a venit nici mie sa cred cand mi-am vazut ceasul, dar cam asta fusese ziua. Am mai prins noi cativa bibani, ne-am strans frumos catrafusele si am plecat catre casele noastre.

Sincer sa fiu, a fost cea mai active partida de copca la care am participat vreodata, multi pesti, nu mari, dar suficienti sa iti ocupe ziua, sa-ti inghete degetele de la picioare si mainile ude atunci trebuie sa ii scoti din carlig. Per total a fost o zi frumoasa si nu pentru faptul ca am prins, ci pentru faptul ca ne-am reunit multi prieteni si ne-am simtit bine in natura, pe lacul pe care eu incep sa il iubesc mai mult de la an la an.