Anno Domini 2012 Periprava

4 05 2012

  Anno domini 2012, zarurile au fost aruncate…iata ca a inceput si anul competitional din cadrul CNS divizia Master.

Ca o motivare pentru concurenti  primul concurs are loc pe o pista deosebita si anume PERIPRAVA, avand ca specie tinta stiuca.

BST  se prezinta la acest concurs cu o echipa mai numeroasa decat anul trecut formata din: Rares Boeriu, Cristian Zaharia, Sergiu Benche, Dumitru Naicu si Adrian Cenusa.

Suntem nerabdatori sa ajungem pe pista sa vedem incintele. Auzim tot felul de vesti contradictorii, ca merge la aia, ca merge la cealalta, ca cel mai bine pe canal si asa mai departe si tot asa …Ca sa nu ne bulversam de la atata informatie, optam pentru o strategie proprie pe care o concepem in camera de hotel impreuna cu amicii nostrii.

Oboseala insa isi spune cuvantul relativ repede si suntem daramati dupa muntele de bagaje pe care le-am carat/incarcat/descarcat/etc.

Cum Rares s-a antrenat in ziua de vineri, primim si cele mai calde ponturi sub forma de Swimbait-uri, si Soft-uri mari. Insa stiam cu totii ca pozitionarea si localizarea stiucilor vor fi adevaratele provocari pe asemenea pista.

Am intrat in prima mansa pozitiv si placut impresionat de  nivelul apei si felul cum arata. Aveam pregatite doua lansete, un Rapture Assasin pana in 14 grame si un Rapture Blade pana in 21 g, ambele fast. Ca mulinete am folosit un Wildish de 3000 si noua mulineta pentru 2012, Rapture Deimos 2000 echipate cu fire multifilament Trakko Spinning Performance, un fir excelent facut in Olanda(…asta va face istorie…)verde fluo extrem de vizibil.

Cu nalucile nu a fost greu, inca de anul trecut cand am testat gruburile Hummer Tail, am remarcat apetenta stiucilor pentru ele, mai ales la 4.5″ si verde cu galben. Am mai condimentat cu ceva linguri oscilante Eira Nr.3 de la RUBLEX si ceva swimbait –uri hard de la Rapture, mai exact Silent Shad 9cm si Silent Swim 12cm.

Stuf, iarba, crapi, apa limpede…dificil dar ,,fetele ‘’ erau acolo si mancau. Nu chiar asa motivat ca in toamna dar mancau. Cand s-a indesit stuful mai tare am trecut pe offset si doar asa puteam penetra  pentru a ajunge la apa. Cateva ore am pescuit in stuf si am fost rupt de realitate, nu vedeam pe nimeni in jurul meu. Cand am iesit de acolo am incercat sa intreb un concurent ce trecea pe langa mine:

“-Cate ai luat?”

“-Nici una!”

…interesant, ma gandesc eu, dar cand ma uit mai bine la barca acestuia vad sirul de agrafe coborat in apa……deh, asa e la Master!!

Am avut si un dinozaur de stiuca la capatul firului, dar mi-a taiat struna! Si s-a dus. Lucrand in vegetatie cu lansete fast, trebuie sa fortezi putin pentru a scoate pestele de acolo. Nici macar nu m-am suparat, a fost sansa ei. Termin mansa cu 14 stiuci si un loc 8 in grupa B. Colegii de “suferinta” la sfarsitul primei manse s-au clasat  dupa cum urmeaza:

Rares, loc 7 cu 11 pesti Grupa A

Sergiu, loc 17 cu 9 pesti  Grupa B

Cristi, loc 16 cu 5 pesti Grupa A

Nea Mitica, loc 20 cu 2 pesti Grupa A

Oboseala, ceva papica pe fuga, o scurta sedinta in care am discutat cum s-a pescuit pe fiecare sector si nani.

A doua zi alta configuratie, ape mai adanci, vegetatie mai putina si stiuca mai atenta la ce se petrece in jurul ei. Asta este efectul pescuitului intensiv cu naluci reactive/zgomotoase… La cat s-a dat pe spinner-bait cu o zi inainte chiar inteleg comportamentul mai retinut al stiucii.

La prima ora montez un shad de 15 cm pentru a selecta  prin marime capturile si incep sa recoltez 68, 69, 69, 70 cm, frumusele toate. Mai insist ca sa golesc locul ferit de vant si mai iau una pe la 50 cm si vad arbitrii. Fac masuratoarea de pe apa si plec in cautari. Ies din stuf si vad multi concurenti pe apa libera fara iarba insistand de zor. Poate asa merge imi spun….Dar nu, nu ma pot abtine si ma ancorez tot langa un palc de iarba cu gandul sa dau spre apa libera dar si in agatatura. Ma uit la ceilalti si pauza, nimeni nu face nimic. Ma intorc si dau in iarba. Vad un atac monstruos asupra gumei, incerc sa fac cat mai putin zgomot si mai dau odata, Bang… aceiasi valtoare dar fara finalizare!!!! Ma concentrez mai mult si lansez exact unde estimam ca e stiuca. Surpriza, stiuca era un amur de pe 20kg pe care eu il sacaiam cu twister-ul. Clar, nu stau bine. Am si pierdut 30 minute.

Mai incerc pe mult laudatul canal cu apa mai adanca si tot nimic. Hotarasc sa schimb peisajul si plec in celalalt capat al incintei. Am simtit ca acolo mai pescuise cineva, am avut 2 atacuri finute si cam atat.Vad ca toata lumea da de-a lungul malului  si incerc si eu. Am o agatatoare unde las un twister si schimb toata montura dar imi este lene sa montez un twister nou asa ca montez unul din cele pregatite in barca, unul de 15 cm, cel de dimineata. Lansez si din cauza greutatii mici a jigului coboara foarte greu. Parca nu mai ajunge pe substrat….si evident il misc putin….Bang ………si-mi taie struna, iar!!

Ma enervez, evident dar continui. Ma apropi mai mult de mal si mai extrag vreo 3 stiuculite. Se fluiera de final….Masuratoare si calvarul adunarii bagajelor.

La hotel  toata lumea imi spune ca stau bine!! Se pare ca asa este, locul 2 in mansa cu 11 buc. Colegii  s-au clasat astfel la sfarsitul mansei 2:

Rares-loc 6 cu 15 pesti  Grupa A

Sergiu=loc 8 cu 9 pesti Grupa B

Cristi=loc 18 cu 7 pesti Grupa A

Nea Mitica=loc 22 cu 4 pesti Grupa A

CLASAMENT FINAL

Adi Cenusa=loc 5

Rares Boeriu=loc 9

Sergiu Benche(Shamanul)= loc 24

Cristi Zaharia=loc 36

Naicu Dumitru= loc 44

Urmeaza Sarulesti-ul, sa ne vedem cu bine.

Advertisements




Echipamente RAPTURE noi pentru 2012 !!!

18 02 2012

In curand vor ajunge si la noi in tara noile echipamente de spinning Rapture ale producatorului Italian Trabucco .

http://www.rapturelures.com/catalogo/index.html

Pentru noul an producatorul Italian va veni cu cateva noi modele de lansete, mulinete, naluci si accesorii tot mai specializate pentru pescarii de spinning si casting. Pe langa deja bine cunoscutele lansete de spinning si casting din gama assassin si black  o sa regasim lansete noi cum ar fi Matthew’s  pt pescuitul salaului, atat de spinning cat si de casting  dar si Keison lansete specializate pt pescuitul stiucilor atat de pe mal cat si din barca.  Deasemenea gamele deja consacrate au fost imbogatite cu lansete noi . Dintre modelele deja existente pe piata noastra va putem recomanda lansetele utilizate de membrii Brasov Spinning Team atat in concursurile la care am luat parte anul acesta cat si cele utilizate in pescuitul de agrement.  Lansetele Assassin XS variantele ML de 6″ si 6,3″ deosebit de bune la pescuitul bibanului , drept marturie stau rezultatele de la etapa de biban de anul trecut de la Bicaz unde eu am ocupat locul 4 iar Adi locul 5 amandoi pescuind cu aceasta lanseta eu in varianta de 6.3″ iar Adi cu cea de 6″.

Assassin XS  ML 6.3"

Lansete de putere M cu lungimea de 6.6″ si 7″  ale aceleiasi game Assassin XS le recomandam pescuitului la salau pe balta din barca iar varianta mai lunga de  7.4″ atat in M cat si MH  pentru pescuitul de pe mal . Din gama Assassin va mai pot recomanda lanseta de casting Assassin XC in varianta de 6.6″ MH care o folosesc cu succes atat la pescuitul salaului cat si al stiucii.

Pentru pescuitul de agrement de pe mal pe ape curgatoare cum ar fi Oltul sau Muresul si Dunarea, va putem recumanda gama de lansete Black in diferite variante cum ar fi Power, Knight si de anul acesta va fi si varianta ROCK, aceste lansete fiind deosebit de bune in pescuitul pestilor rapitori de pe mal pe ape curgatoare . Rezultatele se pot vedea,  nenumaratii somni, salai, avati si stiuci prinsi de colegii mei in special pe Olt dar nu numai .

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.204171252958896.49313.172605179448837&type=3

Printre noutatile de anul acesta se regasesc si mulinete atat de spinning cat si de casting, am remarcat intre acestea o mulineta de spinning numita SX1 in doua variante de marile de 2000 si de 4000 care arata deosebit de bine si daca se va comporta cel putin ca deja consacratele mulinete din gama Wildish folosite in concursuri de noi vor avea un succes garantat.

Pe langa lansete si mulinete, Rapture a creat noi modele de naluci artificiale atat voblere cat si silicoane care vor asigura utilizatorilor lor partide de pescuit reusite.

Vom reveni cu mai multe informatii despre noile echipamente Rapture imediat ce vom intra in posesia lor. Daca aveti nevoie de mai multe informatii sau sfaturi  legate de aceste echipamente nu ezitati sa ne lasati un mesaj si cu siguranta eu sau unul din colegii mei va vor raspunde .

Fire intinse la toata lumea !!!!!





“O copca, un vin fiert, eu si un rapitor” editia a IV-a

28 02 2011

Ajunsa deja traditie in randul pescarilor brasoveni, competitia “O copca, un vin fiert, eu si un rapitor” organizata de complexul Doripesco, a adunat pe gheata nu mai putin de 44 de pescari pasionati, care mai de care mai pregatiti si mai specialisti in ale copcii. Sau aratat interesati de competitie atat pescari consacrati sau campioni entitre, precum si doamne, domnisoare si chiar copii, lucru care este de foarte mare importanta. Putem deduce de aici ca pescuitul sportiv a devenit un sport iubit de toate categorile de oameni si este vazut ca un mijloc de relaxare si nu un mod de a procura hrana. Lumea intelege necesitatea C&R din ce in ce mai mult, iar pestele este tot mai respectat.

Astfel in data de 6 februarie, ora 8 fix (si cinci)  am fost intampinati de doamna Ruxandra cu o cafea si o tuica fiarta asa ca-n ardeal si a inceput sedinta tehnica, in care sportivii au fost informati asupra regulamentului de desfasurare al concursului si a programului. Cum totul a decurs normal, la ora 8:30 s-a dat startul la pescuit, iar pescarii au inceput sa faca ce stiu ei mai bine. Toata gheata zumzaia, multi dintre participanti fiind la prima editie ne-au recunoscut ca au emotii si nu stiu la ce sa se astepte, oricum toata lume pregatitia cu tot ce era nevoie pentru capturarea rapitorilor. Am vazut stiluri de pescuit si clasice si inovative, majoritatea pescarilor pescuiau cu pestisor viu, in timp ce restul s-au bazat pe tactica de a explora cat mai multe copci cu dandineta.

Nu a durat mult pana la prima captura, o stiuca de 200g prinsa la pestisor viu de unu dintre concurentii mai tineri de pe gheata, Logican Florin reusind sa isi asigure locul 3 in concurs cu captura sa.

Apoi a venit randul domnului Tinca Alexandru sa puncteze tot cu o stiuca, de data asta una ce a cantarit 1,630kg, captura ce s-a dovedit a fi si cea mai mare din tot concursul asigurandu-i astfel locul 1 domnului Sandu care s-a aratat foarte emotionat la festivitatea de premiere.

Odata cu vinul fiert oferit de organizatori, a venit si a treia captura notabila a concursului, cea a lui Iacob Bogdan care a reusit sa ocupe locul 2 pe podium prin capturarea unei stiuci de 950g pescuind intr-o apa foarte mica cu un pestisor viu.

Ora 13 a venit foarte repede peste noi si am fost rugati sa ne oprim din pescuit si sa poftim la masa si la festivitatea de premiere, unde fiecare participant a avut cate o diploma de participare, iar castigatorii cate o cupa si un premiu oferit de firma Criscros. Dupa decernarea premilor, toata lumea a fost servita cu un gulas de peste reteta proprie a organizatorilor si evident un vin fiert care pica numai bine pe asa o vreme buna.

A fost un concurs reusit, lumea s-a simtit bine, s-au prins si pesti, nu a fost chiar frig, iar organizarea a fost ca de obicei la inaltime. Asteptam cu interes editia a V-a sa vedem ce surprize ne mai pregatesc cei de la Doripesco, dar pana atunci asteptam cu si mai mare interes sa treaca iarna asta grea care,in zona brasovului, pare sa nu se mai termine.





Cupa Moldovei – Manjesti 2010

27 04 2010

Imi aduc aminte cu placere de zilele in care citeam forumurile de pescuit de pe meleagurile noastre si dadeam peste posturi referitoare la Cupa Moldovei. Toata lumea din poze parea foarte prietenoasa, atmosfera parea si ea placuta, concurentii erau pusi pe glume, parea practic o partida de pescuit intr-o gasca super mare. Pe masura ce fenomeul a luat amploare, apareau din ce in ce mai multi participanti care ii stiam foarte profi cand venea vorba de concursuri, dar care parca in aricolele ce descriau Cupa Moldovei erau si ei foarte relaxati si bine dispusi. De mult am zis ca e un concurs la care trebuie neaparat sa particip si eu odata si dupa amagirea traita anul trecut cand nu am putut participa, a urmat din nou o incertitudine care ma apasa pe creier. Dupa ceva calcule de buget/timp/posibilitati, am tras linie si am exclamat fericit: DA FRATE, MERG ! 😀 Parea o oportunitate foarte buna sa ma si acomodez cu lacul pentru ca la o luna distanta, batea la usa etapa a 2-a din TAVP. Una peste alta, timpul trece si vineri dimineata la 10, Adi a fost prezent la mine, am incarcat acareturile in masina si am plecat la drum. Din pacate doar noi doi am reusit sa mergem, restul neavand timp sau bani pentru depasare. Timpul trece greu pe drum, dar in 4 ore si ceva ajungem si noi la ferma domnului Victor Museteata, patronul acumularii Manjesti. Drumul care duce la ferma foarte bun, fara probleme, locul de campare super si el. Iarba taiata, loc drept de cort, foarte curat, acces la apa foarte usor fara namol sau mai stiu eu ce, toalete ecologice, iluminare prin toata ferma si punctul de atractie cel mai mare al camparii, berea la mijloc. Asemenea salcamului din romanul Morometii, a fost chintesenta fermei, noroc ca au fost indeajuns de multe butoaie, ca daca se terminau, taierea salcamului din romanul mai sus amintit era minciuna. Incet, dar sigur ne-am instalat cortul, barcile si ce mai trebuia, ne-am pus cate un pahar de bere si ne-am pus pe “citit”… si apoi am citit destul, de prin biblioteci din toata tara, ba nuvele de Bistrita, ba poezii moldovenesti si printre randuri mai luam o gura de bere. A venit apoi masa… pffoaii si ce masa. O tocanita la ceaun cum n-am mai mancat demult plus un gratar de pui au pus capat primei seri de la Cupa Moldovei.

Dimineata, iesim din cort un pic greu, cu capul plin de lectura si ne aflam gupele si sectoarele in care vom pescuii. Eram in grupe diferite, dar nu prea ne-a deranjat. Nu ne stabilisem nici o tactica sau ceva, vroiam ce vroiau si ceilalti, bibani. Vant, ploaie, vreme mohorata. Cam astea au fost conditile in care s-a dat startul in prima mansa. Echipati cu ultralighturi si gume mici pentru bibani, gonim cu viteza a 5-a la primul fluier fiecare unde a crezut de cuvinta. Majoritatea concurentilor au cautat malurile naturale, doar cativa printre care si eu am ajuns tocmai in capatul celalalt al sectorului pe maul cu calugarul. Inca de la prima ancorare am avut un tzac, si am zis ca vremea nu l-a afectat pe biban si ca o sa avem o zi faina. Abea dupa ce am scos primul peste mi-am dat seama ca nu-i a buna, era o marla de vreo 25 de cm. Insist pe tot malul respectiv in speranta ca o sa gasesc bibanii vreo 2 ore. Nici urma de dungati, toata lumea prindea numai stiuca si aia mica si nepunctabila. Mi-am zis ca nu mai are rost sa pierd timpul si ca macar cu stiuca sa punctez daca cu biban nu. Si m-am ancorat pe mijlocul apei si am inceput sa am atacuri la orice. Shaduri, gruburi, oscilante, rotative, marimi mari, mici nu conta, dadeau in ele din toate pozitile. Dar cand le scoteam din apa, constatam ca sunt sub dimensiune si le eliberam frumos sa plece la mamicile lor. Multa stiuca, extraodinar de multa, n-am crezut ca exista asa ceva, s-a prins in draci, dar din pacate foarte mica. Ma hotarasc sa pun ceva shad mai mare, dar constat ca nu le am la mine deoarece eu imi pusesem in trusa doar naluci mici pt biban. Si odata cu constatarea mea vine si fluierul de final de mansa. Am ramas SPUFF! Nu imi venea sa cred ca a trecut timplu asa de repede, ridic ancora si plec spre mal suparat, intrasem pe taramul Strato-Gherlei. Ouch! Din cate prinsesem nici macar una nu a fost punctabila. Pana sa ajung la mal, intrebam colegii de suferinta: “tu cate ai?” raspunurile erau 2 marle, 3 marle. Nimic wow, auzisem de Coco si ale lui 9 bucati si am zis, e clar, a luat mansa. Si ajung la mal, lume multa, televiziune, agitatie, etc. Merg si eu ca oaia spre turma, ajung la locul de masuratoare si toata lumea era cu gura cascata, ochii mari, nedumeriti. De la concurenti, la arbitrii si inclusiv la dl. Victor, priviri de uimire. Pe jgheab, un salau de vreo 50 cm. Instantaneu mi-a picat fata, ma uit in juvelnicul din care se scoteau pestii si vad acolo inca vreo 5 salai de toate marimile, cel mai mare 63cm, pe langa salai vreo 2 bibani si 3 stiuci. Fericitul posesor al acestora era Sorin Lazea de la Abrevis, care cu simturile lui fine, a reusit sa gaseasca un perete scufundat pe tot lacul ala lipsit de orice structuri. Un singur cuvant se citea pe fetele tuturor, Stupoare ! Dupa cateva inghitituri in sec, m-am retras catre masina, am adoptat pozitia “ghiocelul” si cu capul plecat am reflectat un pic la shadurile mari uitate acasa. Nu ma puteam gandii la altceva decat la salaii din juvelnicul lui Sorin. Adi nu era asa afectat ca mine, el totusi punctand la el in sector cu doi bibani frumosi 20 si 25cm ocupand astfel locul 6 pe mansa. Timpul pana la a doua mansa trece greu si eu tot numai salau aveam in cap. Am zis ca neaparat trebuie prind si eu unu. Imi calc pe inima si ii cer lu Adi niste kopyte de 5cm si lui Sorin, fratele nostru de la Bucovina, niste jiguri de 7g. A doua mansa urma sa fie la liber pt toata lumea pe toata suprafata lacului, eu stiam unde vreau sa pescuiesc. Clar caut structura aia pana dau de ea cu riscul de a avea inca o gherla. Intram pe apa si pornim in mansa. Catre malul cu structura in cauza plec doar eu, sarbatoritul zilei Vali Stratonov si starul mansei 1 Sorin Lazea. Acesta din urma se opreste insa undeva pe mijlocul lacului si incepe sa pescuiasca. Am ramas un pic mirati si eu si Vali si ne-am continuat drumul catre malul respectiv in speranta ca o sa gasim structura renumita cu ajutorul sonarelor noastre mai putin performante. Aiurea, pe sonar nu iti puteai da seama de diferenta intre ceva structura si iarba de pe fund, care va asigur ca o sa ne dea batai de cap si in etapa din TAVP. Vali se ancoreaza primul, eu mai caut incet ceva cu ochii in sonar, ceva, nu stiam ce, care sa fie mai accentuat decat iarba. Ma anorez si eu intr-un final si pana sa apuc sa lansez, ii aud frana lui Vali cum caraie. Ma uit la el, tragea puternic de-o agatarura si zice : e clar, direct pe ea m-am pus. Vazand acestea, am ridicat ancora si m-am repozitionat in linie cu Vali si am inceput sa pescuiesc. Dupa vreo 10 minute de pieptanat atent structura, ma loveste hotarat! E salau! Dril scurt, tzusti pe agrafa si iar la pieptanat. Si asa am pieptanat inca vreo 2 ore din toate pozitile si nimic, Sorin curatase locul de salai. Cum cu un peste nu stateam chiar bine, decid ca ultimele 2 ore sa le pescuiec la stiuca in speranta ca v-a intra si ceva punctabil. Asa a si fost, bine-am facut ca am plecat. Am prins din nou o gramada de marle din care si 2 punctabile. Final de mansa. Dupa masuratoare rezultatul a fost chiar ok, locul 4 pe mansa cu un salau de 52cm, stiuca 39 si 45cm. Apare Adi, trist asa. Zic: “ce-ai facut?” – “am facut ce-ai facut si tu mansa trecuta, gherla partiala” , adica multe stiuci nici una punctabila 😐 Nasol, am gustat si eu din ea si nu-i buna deloc.

Seara de dupa mansa 2 a fost iarasi una faina, atmosfera placuta, povesti, etc. Super! Doar ca si eu si Adi ne-am simtit foarte obositi si n-am putut ramane pana la terminarea sticlelor, pardon cartilor, aduse de presedintele sarbatorit. A venit parca prea repede dimineata de duminica, dar cand a sunat ceasul am fost in picioare. O cafea, o biscuite si fuga la barca. Pentru a 3-a mansa aveam in plan sa merg iarasi la structura cu salai, sa vad poate in orele diminetii mai reusesc sa pacalesc vreunu. Am plecat in mansa, singur de data asta spre locul cu pricina. Stiam exact unde e structura si cum sa o abordez. Am zis ca stau tot asa, 2 ore , daca nimic nimic, fuga pe mijolc la stiuci. Ma ancorez, dau de doua ori si vad cum tresare firul si odata cu el si inima mea greu incercata 😀 Intep scurt, vine spre mine usor, mda… marla.. si nepunctabila pe deasupra. Mai insist ce mai insist, fac vreo 7 ancorari, dau in toate felurile, nimic. Nici urma de salau. Trec cele 2 ore alocate structruii, asa ca ma tin de plan si o tai spre locurile deja mult batute cu stiuci. Ajuns acolo, colegii de grupa imi zic ca nu-i ca ieri, mananca dar, mai greu. Incerc si eu si constat acelasi lucru, nu ataca nici cum. Mai schimb locul de cateva ori, ochii pe ceas in permanenta, mai aveam vreo ora si se termina. Imi ataca in cele din urma, scot afara, ghici cine-i?? un biban, ratacit probabil, de 21cm. Tot e bine, macar am punctat, mai schimb locul si in ultimul sfert de ora incepe sa bata vantul ceva mai serios. Odata cu schimbarea vremii au inceput si marlele sa manance si ultimele 10 minute din mansa am zis ca fac infarct si cad din barca de nervi. Ataca in draci, ratam, rupea codita la twister, il tragea jos de pe jig, taia… intruna numa deastea pateam. in cele din urma reusesc sa bag in barca vreo 8 bucati din care 3 punctabile. Asta in 10 minute !!! Odata cu claxonul de final de mansa si implicit concurs, am bagat si eu la juvelnic a 3-a stiuca. Din pacate, masuratoare de pe apa n-a fost la fel cu aia de pe mal si din 3 stiuci, s-au facut 2 ultima dintre ele incapatanan-du-se sa se mai lungeasca cu 5mm. 😐 ocup astfel locul 7 in mansa. Se putea si mai bine… Adi, harnic din fire, reuseste sa prinda in total 39 de stiuci in mansa a 3-a din care punctabile 4, care i-au fost deajuns sa castige mansa la el in sector. Aplauzeeeeee ! 😀  Incepe ploaia deodata cu premierea, in clasamentul final Adi termina pe locul 12 si eu pe 18. Gherlele ne-au costat scump, poate prea scump 😦 Apaudam participantii, castigatorii, organizatorii si arbitrii, facem o poza si ne-apucam de strans, pe ploaie.

Locurile fruntase au fost ocupate de:

Cotovanu Adrian de la EST – locul I

Valsiu Radu de la ESC – locul II

Rizea Cristian de la VSC – locul III

Lazea Sorin de la Abrevis – CMMC

Cam asta a fost Cupa Moldovei de anul asta. Felicitari inca o data organizatorilor, ne-am simtit extraordinar, sigur o sa revenim. Felictari participantilor care au facut o atmosfera super si felicitari castigatorilor.

Ne vedem peste o luna, tot la Manjesti pentru etapa a 2-a din TAVP, speram noi cu mai multi bibani si cu mai putine stiuci.





BST in priza !!!

12 04 2010

PART I

Dupa o perioada de o luna si ceva in care s-au intamplat muuult prea multe, ne-am trezit si noi cu cateva zile de timp liber. Ne cerem scuze celor care au asteptat posturile noastre, dar credeti-ma pe cuvant a fost o luna in care lumea pescuitului din Romania a zumzait precum un stup gigantic.

Ce-am facut noi in timpu asta:

Sambata 20 martie am plecat val vartej spre complexul doripesco, 10 membrii BST cu tinta comuna pt ziua respectiva, salau. Aveam informatii ca pe baltile din complexul doripesco s-ar afla ceva salau si ne-am hotarat sa mergem la fata locului si sa ne convingem singuri. Echipati cu tot ce trebe, barci, motoare electrice, sonare, lansete care mai decare mai performante, kilograme bune de jiguri si softuri de toate neamurile, ne-am pornit la drum. Odata ajunsi la fata locului ne-am umflat barcile si fuga pe apa caci timpul era scurt si scump.

Pana si vremea a tinut cu noi si chiar daca se anuntasera doar 5 grade Celsius si vant de 20km/h, noi eram setati sa mergem la pescuit. Era chiar un prilej bun sa ne antrenam pentru prima etapa a campionatului national AVP – liga open.

Am intrat pe apa in jur de ora 8:30 si conditile meteo de la doripesco erau mult peste asteptarile noastre. Nici urma de vant sau nori si temepratura in jur de 10 grade. Excelent pentru pescuit.

Optimisti din fire, am zis ca o sa fie o zi plina de driluri si n-am fost chiar departe de adevar… stiam noi ceva, da nu stiam tot 🙂 Inca din prima jumatate de ora de la intrarea pe apa am avut parte de actiune. Partea mai putin placuta a fost ca nu era vorba de specia urmarita.

Primul pe lista cu driluri lungi am fost chair eu (Rares), la capatul firului aflandu-se un chinez de vreo 5kg care mi-a dat de furca vreo 10-15 min bune.

Apoi a urmat Sergiu, tot cu un chinez ceva mai mititel, dar la fel de bataios, apoi Cristi evident tot cu aceeasi specie.

Ceva nu era bine, toate locurile care ni se pareau noua bune de salau, praguri, structuri, cioate,etc, toate tineau cate 1-2 crapi. Fiind inca primavara devreme, chiar foarte devreme, salaii nu erau inca dezmortiti asa ca nu s-au aratat prea interesati de twisterele noastre. Pe tot parcursul zilei, fiecare dintre noi a accidentat cate un crap chiar si in apa cu adancimile cele mai mari de pe acumularea doripesco. Din fericire, n-a fost o zi lipsida in totalitate de rapitori, astfel incat Florin a reusit dupa eforturi indelungate, sa aduca la barca o stiuca de aproximativ 3kg. Partea mai proasta e ca v-a trebuii sa ne credeti pe cuvant, deoarece exemplarul in cauza inghitise twisterul foarte adanc si a trebuit eliberata in cel mai scurt timp pentru a nu ii fi periclita viata. Pe scurt, poza n-avem :))

In concluzie a fost o zi frumoasa, dar apa era totusi prea rece pentru salaul inca inghetat care probabil isi conserva energia pt perioada de boiste si nu a fost dispus sa o risipeasca pentru a vana vreunul din softurile noastre. In anii trecuti, colegii mei au prins destui salai pe baltile de la doripesco, dar in niciunul dintre ani asa de devreme in primavara. Deci salai exista, doar ca trebuiesc cautati ceva mai tarziu in an. Vom revenii cu rezultate intr-un articol viitor din cadrul complexului doripesco.

Pataniile noastre de luna trecuta le puteti viziona in format video aici: http://www.antena2.tv/arhiva/mincinosii/2010-04-11

multumim echipei mincinosii pentru montarea si difuzarea imaginilor filmate de noi.

Nici un peste nu a fost sacrificat la filmarea acestui clip sau pe parcursul partidei de pescuit. Respect the fish – Catch & Release !

Rares, BST.